Se pare ca au inceput sa dea roade

Cum s-a intamplat asa?

Simplu.Am luat viata chiar cum este ea.

Asta fac mereu si ma bucur chiar eu

Ma simt minunat pentru ca iubesc si ma bucur fara de pacat

S-a pus intrebarea unui bilant

Nu cred ca e important  sa stau acum sa adun ceea ce am facut si sa incep sa spun!

Sunt foarte bucuroasa si ma bucur de fiecare clipa

Viata merita traita si privita pana in ultima clipa

Maine nu sti ce se va intampla ,   bine e sa  iei totul  asa

Simt acum sa fac mai multe si sa ma focusez pe lucruri placute’

Iubesc si traiesc si sincer vreau sa nu incetez

A fi copil

Si a ma sensibiliza la fiecare tril

Simt fluturi in stomac

Si iubirea la fiecare fir din cap…

Ce voi face anul asta:

-Cursuri de NLP si apoi coaching

-Cursuri de salsa

-Bloguletul meu cu poezii

Si ma voi bucura de iubire

Si imi voi urma calea spre fericire

Provocare: sa continui sa iert si sa iubesc ca acum

Whichway a pornit de la o idee ce Mihail mi-a impartasit-o la un ceai de ciocolata. Instantaneu mi-a placut si a lasat si urme, am inceput sa am planific, sa sper si sa fiu nerabdator. Nerabdator din doua motive… Bucuria de a face ceva nou, si de a fi managerul de “proiect”. Acum am ajuns sa-mi placa mult mai mult tocmai pentru ca nu exista un manager de proiect, si fiecare isi poate aduce contributia.

A urmat apoi prima intalnire in care am discutat despre schimbare. Am vorbit atunci deschis, printre putinele dati despre lucruri atat de importante pentru mine, si mai ales ca apoi a urmat publicarea! Un pas atat de mare!

Important este ca in timp foarte scurt am devenit buni prieteni, whichway a devenit locul unde poti gasi sfaturi, consolare, ajutor si nebunie. Dar mai ales voie buna.

Cred ca ai prins ideea, whichway a devenit in timp foarte scurt, un “lucru” foarte important pentru mine. Un loc unde pot fi eu.. EU-L CARE EVOLUEAZA! si daruieste in acelasi timp.

Ce vreau sa devina sau ce aleg sa devina mai departe whichway in propria-mi viata?

O mentalitate. Simt ca acest lucru saptamanal poate deveni o mentalitate, o atitudine. Mereu deschis la a darui, dar si la invataturile ce le poti trage din discutiile cu cei din jur.

Simt si stiu ca eu sunt acum WhichWay! Un whichway ce evolueaza in mod constant. Vreau sa devenim cu totii o forta in Romania, care sa te ia prin surprindere si sa-ti tipe-n urechi, noaptea-n somn… SUNTEM AICI SI FACEM LUCRURI BUNE SI FRUMOASE!

Aleg ca whichway sa fie motorul unor intregi proiecte de modele in Romania, modele sanatoase, vesele si prospere, atat material dar mai ales si pe plan sentimental!

Asta simt ca vreau sa fac pe viitor, dar pentru aceasta mai am mult, foarte mult de lucrat la mine. Iar la whichway invat si este locul unde-mi pun interbarile necesare pentru a evolua.

Stiu asta, simt asta, VREAU ASTA!

Whichway este metoda ce va usra dar si brabi lucrurile.

Se spune ca baietii au nevoie de un loc, iar fetele de un motiv….

Ei bine aici am parte de ambele, de un loc cu foarte multa energie pozitiva ce abunda, din care pot te poti “incarca” dupa o zi in care am daruit parte din energia mea, este locul unde gasesti sustinere pentru lucrurile ce vrei sa le faci!

Whichway este si va fi pentru mine mereu portita prin care ai dialoguri cu tine, locul unde poti face cunostinta cu tine!

Dar si alte persoane, caci de asta am devenit o familie de prieteni, alte persoane ce sunt gata sa renunte la orice masti si perdele ridicate pentruaparare. Este si va fi locul in care esti vulnerabil, este clipa in care te conectezi la acel tu antic!

Sunt whichway, suntem whichway, suntem aici in primul flanc ce-ti tipa-n fata… ATACAM!

Atacam fricile, problemele, suntem aici pentru a ne gasi rezolvarea la problemele de care nu stiam, la dualitati. Este locul in care zambesc sincer si tip cat ma tin plamani… EU ALEG!

Whichway este locul ce-mi da puterea de a creste in visele mele. Locul unde am constientizat un vis si sunt sigur ca va fi si locul ce ma va sustine. Ba mai mult este locul prin care fac primul pas.

Tema pe aceasta saptamana este sa impartasesc si sa caut inteles in visul meu…

Pot sa fac asta foarte usor zicandu-l aici, dar prefer sa fascinez oamenii si sa ma faca nebun, inca impartasesc vise  si caut solutii. Caut persoanele ce ma vor ajuta sa fac acesti pasi…

Ma caut pe mine… cel gata de atac.

Uneori pentru ca trebuie ,pentru ca suna alarma, alteori pentru ca nu mai am somn dar de cele mai multe ori ma trezesc pentru ca vreau sa ma bucur de ziua care vine, pentru ca VREAU SA TRAIESC, pentru ca desi nu stiu ce imi va aduce ziua care vine vreau sa fiu prezenta in viata mea si a celorlalti, pentru a ajunge cu un pas mai aproape de realizarea viselor mele.
Dar cel mai mult imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata nu doar pentru ceea ce stiu ca mi se va intampla, ceea ce va urma ci pentru ceea ce nu stiu.Da, de multe ori noua zi iti poate depasi asteptarile si e minunat.
Nu am tabieturi de dimineata sau ritualuri pe care le fac pentru care abia astep dimineata, fiecare dimineata e diferita. In special in zilele frumoase,mai ales in anotimpurile calde imi place sa ies cat mai repede din casa , sa ma bucur de soare, de oameni, de lucrurile din viata mea, de cartile mele, de visele mele, de viata.

Pentru a face si o legatura cu saptamanile anteriore, as spune “Pentru a imi trai visele”. Acum ceva vreme am ales sa imi trsiesc viata mea, sa imi onorez si traiesc darurile mele. Cred profund ca fiecare dintre noi are un potential enorm, de cele mai multe ori nedescoperit si pe langa asta are si anumite daruri unice.

O sa povestesc aici despre cateva lucruri, rutina oarecum, pe care imi place sa le fac dimineata de dimineata:

• sa ma uit pe o foaie de pe un perete din camera si sa traiesc fiecare dintre urmatoarele propozitii “Sunt sanatos. Sunt fericit. Sunt intelept. Sunt liber”. Inchid ochii, respir adanc, calm si simt aceste cuvinte in tot corpul meu
• sa ma uit la tabloul “lume buna” primit cadou de ziua mea si care imi transmite pur si simplu un mesaj plin de viata, imi transmite veselie, bucurie, pofta de a trai; imi ofera motivatia de a merge inainte
• caut lumina si razele soarelui pentru a ma conecta la ele…ele fiind ca o sursa de viata; ma conectez la ele si traiesc recunostinta pentru ca traiesc, pentru ca am viata frumoasa pe care o am
• caut mesajul de la ozibuna.net pentru a vedea ce ganduri pline de viata si binecuvantari mai primesc de la Carmen; ma inspira aproape zi de zi

Ma trezesc practic pentru a trai. Da, asta as spune pe scurt.

Pe de alta parte mi se pare o intrebare foarte buna pe care chiar sa mi-o adresez in fiecare dimineata si la care as adauga unele intrebari si mai specifice:

• mai imi traiesc visele pe care imi doresc sa le traiesc?
• sunt sanatos, fericit si simt ca imi traiesc viata pe care imi doresc sa o traiesc?
• ceea ce fac simt ca ma defineste?

Cateodata dimineata ma mai intreb daca cumva responsabilitatea pentru visele, ideile, proiectele pe care le fac mai imi lasa spatiu si pentru a imi trai propria viata. De aceea, in multe zile imi place sa ma scol fara sa imi pun ceasul sa sune; imi place sa mai stau cate 15-45 de minute intins in pat pentru un timp pe care l-am numit “time to think”. Imi place sa las ideile sa curga…poate pentru proiecte ce exista, poate idei noi. Este ceva ce am inceput sa experimentez de curand si ma bucur de valoarea acestor momente.

• Ma trezesc pentru a da.
• Ma trezesc pentru a primi.
• Ma trezesc pentru a surprinde si a ma surprinde.
• Ma trezesc pentru a ma lasa surprins.

Saptamana asta, in plus, imi propun ca zi de zi sa ma trezesc simtind zi de zi ca imi onrez visele si ca sunt pe drumul cel bun. Ma voi trezi simtind ca in acea zi voi intalni pe cineva care sa ma ajute pentru a merge mai departe pe drumul meu.

Tema asta este una foarte buna si ma determina sa fac ceva ce in fiecare zi imi spun ca trebuie sa fac. Citeam undeva acum ceva timp ca punctul de pornire in realizarea /implinirea viselor este sa le asterni pe o coala de hartie pentru ca in felul acesta le vei constietiza mult mai bine si vei fi mult mai determinat sa  pornesti  in a le si infaptui nu doar sa stii ca vrei sa faci acel lucru si sa amani momentul de incepere.

Asa ca, nous pouvons commencer:

Visele mele nu sunt cu nimic mai deosebite poate pentru multi pot parea prostesti pentru mine lucruri capitale. So…Master la o universitate de prestigiu din afara…..de ce acolo ….poate pare snobism …dar reputatia universitatii la care m-am gandit eu vorbeste de la sine , orasul este orasul visurilor mele …nu stiu daca vreau sa stau acolo o viata dar cativa ani cu siguranta.

Sa calatoresc, sa vad cat mai multe culturi si civilizatii. Primul pe lista mea…. Londra. In august sunt hotarata sa plec sa vizitez tot Uk. Primul pas sa imi cumpar biletul de avion. Inca un vis devenit provocare.Sa dansez  nu doar sa mimez ca dansez. Acum sa nu va inchipuiti ca nu stiu sa dansez.Pot,daca as fi singura in fata oglinzii dar intr-un club cand sunt pe ring parca inghet.

Astea sunt unele din visele mele pe termen scurt. Sunt si altele pe termen mai lung a caror realizare poate dura chiar si intreaga viata.

Ce sa fac cu visele mele..ar fi sa nu le pierd sa nu imi pierd speranta ca le voi realiza si sa actionez inspre realizarea lor.Visele alunga monotonia din viata noastra si ii da putina adrenalina. Fiecare vis e o calatorie spre un taram nemaivizitat inca.

Asa ca aleg acum sa ajung la adevarata intrebare pe care o evit cat de des pot… Ce vreau de fapt? Unde vreau sa ajung? Care sunt visele mele si ce fac cu ele? Ocolesc aceste intrebari pentru ca stiu ca raspunsurile ar schimba unele aspecte definitiv sau ca eu m-as sacrifica pentru visele mele. Nici eu nu le cunosc prea bine dar nu stiu de ce am impresia ca voi fi nevoita sa renunt la prea multe pentru ce imi doresc. Totusi, poate e doar o impresie.

In momentul de fata habar nu am incotro ma indrept. Stiu ca mi-ar placea sa merg pe un drum nou si sa las o urma dar nu stiu cum sa ajung acolo sau mai bine spus, inca nu vreau sa aflu. Si nesiguranta asta ma sperie cand incep sa ma gandesc prea mult. Dar mai e ceva… in ultima perioada incerc sa nu mai pun totul la indoiala, sa inteleg cu orice pret, sa iau decizii categorice. Incerc sa ascult ce simt si sa traiesc acum pentru ca daca exista vreun vis maret pentru mine, acela este sa traiesc aceasta viata in fericire, clipa de clipa, facandu-i pe cei din jur fericiti si ajutandu-i mereu. Si de fiecare data, incerc.

Odata, am visat sa schimb lumea dar am realizat pe parcurs ca singurul lucru pe care il pot schimba sunt eu si perspectiva din care privesc, felul in care aleg sa traiesc. Poate nu imi dau seama dar se pare ca deja traiesc o parte dintr-un vis pe care am uitat ca l-am avut: sunt inconjurata de oameni deosebiti si zambitori, am prieteni pe care ma pot baza oricand si care ma fac sa rad mereu, am o familie de nota 10 si lucrez la proiectele la care mi-am dorit. Mai lipseste (poate) acel suflet special cu care sa impart toate acestea asa cum imi doresc pentru ca nu putem vorbi de fericire decat cand o impartasim.

Saptamana asta imi propun sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa imi spun zambind in oglinda: “ Imi traiesc visul oricare ar fi el si ma las ghidata de ceea ce simt cu adevarat!”

The life you are living is the dream of many!

1. Le las sa vina in viata mea. Ma uit la ele. Le admir.

2. Le traiesc. Le fac sa devina realitate.

Trebuie sa recunosc ca astazi s-ar putea sa fie cea mai potrivita zi din viata mea pentru a scrie despre acest subiect. Astazi unul dintre cele mai noi vise ale mele a devenit realitate. Am gasit o editura care sa imi publice cartea pe care am scris-o si pana la sfarsit de an va mai aparea chiar si a doua carte. Nu-i asa ca este minunat? Ba da…si ma simt extraordinar. Este una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. Iubesc viata. Ma bucur ca am vise. Ma bucur ca le traiesc. Ma bucur ca prin ele ii ajut si pe cei din jur. Ma bucur ca prin ele ii inspir si pe cei din jur. Ma bucur ca cei din jur ma sustin sa mi le traiesc. Ma bucur ca a le trai imi da si mai multa energie pentru a trai noi si noi vise.

Parca nici nu imi vine sa cred ca am ajuns aici in viata mea, insa am ajuns. Chiar sunt aici. Chiar am vise si mi le traiesc.

De ce spun asta? Acum cativa ani de zile nici macar nu indrazneam sa am propriile vise. Nu stiam mare lucru despre mine, despre ce pot sa fac. Ce sa mai spun despre faptul ca eu as fi putut avea chiar propriile mele vise?

Simt sa spun cateva lucruri importante:

• da, sunt roman
• da, traiesc in Romania
• da, in Romania ne putem implini visele

Sincer, eu nu mi-am pus niciodata intrebarea daca mi-as putea duce la implinire propriile vise traind in Romania, insa vad oameni care au senzatia ca visele si le pot trai doar in alta parte. Mi se pare putin trist acest lucru pentru ca, desi da, sunt provocari si in Romania, chiar exista tot ce avem nevoie daca stim ce ne dorim de la viata. Si asa ajung sa ma gandesc la intrebarea:

Tu ai vise?

Personal, in ultima vreme, intalnesc din ce in ce mai multi oameni in Romania care ma inspira. Sunt oameni care isi traiesc visele. Sunt oameni care au costruit companii, oameni care au crescut multinationale, oameni care au schimbat oameni, oameni care au crescut ONGuri…si inca o mai fac. Ma bucur sa ii vad, si pe ei…romani care isi duc la indeplinire visele…in Romania. Deci, cred ca ar trebui sa ne intrebam intai care sunt visele noastre si apoi sa ne pronuntam daca ni le putem sau nu trai in Romania.

Ce fac cu viselele mele?

1. Le las sa vina in viata mea. Ma uit la ele. Le admir.

2. Le traiesc. Le fac sa devina realitate.

Pastreaza-ti visele vii. Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.

Gail Devers

photo credit: Florencetime

Visele sunt un fel de cutie psihologica in care ne adunam problemele emotionale cu care ne confruntam zi de zi.
Se spune ca exista 4 tipuri de vise:
•    Vise ce se adeveresc(prevestitoare)
•    Vise reale, traite cu intensitate
•    Vise ce se uita
•    Vise-cosmaruri
Eu pot spune ca le-am trait pe toate. Altcineva poate spune la fel. Insa felul cum le simtim si cum percepem aceste vise difera de la persoana la persoana.
De cele mai multe ori ador visele, insa sunt dati in care le urasc si dati in care simt nevoia sa fug de ele; cateodata simt teama, o teama ce imi strapunge sufletul si mintea transpunandu-mi toata actiunea imaginara atat de real incat simt nevoia sa ma indepartez de ele.
Si..dintr-o data ma trezesc in realitatea protectoare( cand ma aflu in pragul unui cosmar) sau realitatea nedorita(cand sunt prea euforica, intinsa pe pajistea libertatii inflorita de dorinte ascunse, indeplinite in fiecare secunda intens traita prin vis.
Visele prevestitoare ce se adeveresc fac parte din mine.
Intr-o seara am visat un baiat pe care nu il mai vazusem niciodata, insa in vis deja l-am fotografiat, iar a doua zi ii pastram poza in suflet.
Miraculos la o luna distanta de acest vis, el mi-a aparut in cale: ne-am cunoscut prin intermediul unei prietene si prima oara cand l-am vazut am ramas blocata, era identic cu cel din vis.
Nu voi uita niciodata sentimentul trait atunci!Deja ma simteam diferita, ma entuziasmam gandindu-ma ca pot visa si alte persoane, etc. Insa acesta a fost singurul de acest tip, unicul in care mi-am visat chiar sufletul-pereche.Si chiar cred in asta!
E minunat sa nu stii pe cineva si sa te indragostesti fara sa il vezi si apoi sa il vezi-“revezi” deja indragostita!
De atunci mi-am dorit foarte multe lucruri si gandindu-ma la ele le visez, ciudat sau nu, mi le si indeplinesc; insa doar atunci cand imi doresc cu adevarat sa le retraiesc.
Stiu ca revin involuntar la capitolul”iubire”, dar asta simt si asta ne inconjoara sufletele intr-un mod armonios si pozitiv declansand-ne zilnic vise formidabile!
Visez mii de vise si atunci cand mi le amintesc pe cele frumoase ma scufund intr-o euforie constanta ce declanseaza frumusetea visata in frumusetea numita viata.

Da. Eu. Visele. Viata. Aceste 4 cuvinte imi hranesc existenta intr-un mod miraculos. De ce? Pentru ca EU traiesc viata pe care vreau sa o am prin visele transpuse in realitate. Pentru ca Eu vreau sa spun Da la : Traiesc,  IUBESC si Visez pentru ca POT! Si oricine poate face asta.

VISATI!

Totul a inceput dintr-un joc…un joc frumos de copii care invata sa talmaceasca cuvinte, sa desluseasca o compunere si sa trimita gandurile lor pe alte taramuri si meleaguri, mai colorate, mai luminate, asa cum este -de altfel- al lor suflet. Bucurosi, cu zambetul larg,  cu pasii inceti cauta sa cunoasca lumea si universul marinduli-se ochii si luminanduli-se privirea. Si cu al lor entuziasm ei vor a descoperi mistere si a picta din ceea ce inima le dicteaza pe plansa timpului albastru. Iar cand se opresc din cautare se vad deja oameni mari, cu pasii repezi si grabiti, porniti deja la drum, dar incotro nu stiu s-o apuce ; pierduti, haotici, pe o linie de la stanga la dreapta, sau de la dreapta la stanga ei cata(cauta) sa creasca in inaltime, bulucindu-se pe ici, pe colo de piedici…si nimerind in final spre ceea ce-i duc spre culmi si inaltimi, spre iluzii, vise si sperante. Si asa, intalnesc iubirea. Si jocul de copil, marcat de hop-uri, coborasuri si urcusuri se transforma, asa cum a pornit odata, intr-u joc fascinant de emotie, betie, de iubire… Acolo unde ei simt ca se regasesc pe ei insisi, acolo unde isi gasesc locul, acolo unde se simt cu adevarat vii si impliniti.

Where is the love…

I was in a deep mood…so deep I could feel the blue
So deep I could feel the red, the yellow in my blood, the white in my heart,
The black and the grey so “perfect” for a hard day, the green and the orange
For then I live the symphony of nature
But then I discovered violet,,,,for it was the colour for my final
The colour for my lifetime, the colour for my soul planet.
The red then expanded… …

Mi se pare atat de minunat sa ai aceasta capacitate de a te deschide fata de alti oameni, sa spui tot ceea ce e interiorul tau, fie ca oamenilor le pasa fie ca nu le pasa.
Oricum e bine. Sa nu ascunzi lucrurile care nu trebuiesc ascunse.
Si ce nu trebuie ascuns? Stii tu prea bine.

Dar oare sunt eu deschis? Nu stiu… nu gasesc raspuns, dar caut… caut raspuns, caut raspunsuri.
Cu totii suntem in cautare nu-i asa? Cautam ceva anume… sau poate nu stim inca ce cautam, dar adevarul e ca in cea mai mare parte a vietii suntem intr-o cautare.

E bine sa fii deschis, sa iti spui visele oamenilor pentru ca asa poti avea prieteni, oameni care sa te ajute sa ti le implinesti.
Deseori am auzit zilele acestea ca 1+1=mult mai mult decat 2 … si tind sa cred ca e adevarat.
E minunat sa aduni oameni in jurul unui scop comun, sa faci o comunitate care schimba lucruri, aceasta sa poate intampla doar daca te deschizi si cei din jurul tau sesiseaza deschiderea ta si se deschid si ei la randul lor.

Uuups, la intrebarea de la inceput nu cred ca pot sa raspund, nu gasesc rostul inchiderii, e minunat sa ai usa inimii tale deschise!