Se pare ca au inceput sa dea roade

Cum s-a intamplat asa?

Simplu.Am luat viata chiar cum este ea.

Asta fac mereu si ma bucur chiar eu

Ma simt minunat pentru ca iubesc si ma bucur fara de pacat

S-a pus intrebarea unui bilant

Nu cred ca e important  sa stau acum sa adun ceea ce am facut si sa incep sa spun!

Sunt foarte bucuroasa si ma bucur de fiecare clipa

Viata merita traita si privita pana in ultima clipa

Maine nu sti ce se va intampla ,   bine e sa  iei totul  asa

Simt acum sa fac mai multe si sa ma focusez pe lucruri placute’

Iubesc si traiesc si sincer vreau sa nu incetez

A fi copil

Si a ma sensibiliza la fiecare tril

Simt fluturi in stomac

Si iubirea la fiecare fir din cap…

Ce voi face anul asta:

-Cursuri de NLP si apoi coaching

-Cursuri de salsa

-Bloguletul meu cu poezii

Si ma voi bucura de iubire

Si imi voi urma calea spre fericire

Provocare: sa continui sa iert si sa iubesc ca acum

As pleca de la ‘traiesc aici si acum’ si aproape ca am raspuns , cum o fac eu , mai putin conteaza . In perceptia mea viata are un singur scop si anume sa fie traita. Insa de multe ori ne lasam pacaliti si ne concentram foarte mult pe continut , cum , in ce fel, cat de mult sau de putin, ne lasam prada detaliilor si tot din cauza lor ajungem sa fim nefericiti, sa regretam sau sa ne culpabilizam in anumite conjuncturi !

De foarte multe ori cadem in capcana regulilor setate de altii, ajungem sa avem asteptari, dorinte, nevoi de un anume fel doar pentru a rezona cu cei din jurul nostru sau concentrandu-ne pe un scop anume facem totul pentru a-l atinge uitand astfel sa ne bucuram de calatorie, practic sa traim. Traind aici si acum nu facem altceva decat sa ne folosim viata la ce ne-a fost data.

Alta capcana in care am cazut uneori a fost tendinta de a imparti viata in categorii : personala, profesionala, familiala sau alte astfel de subdiviziuni. Si astfel ajungem sa acordam mai multa importanta unor zone din viata noastra decat altora , clasificand , punand in balanta, contorizand si sacrificand anumite parti in favoarea altora.

Dar oare nu tot clipele , minutele si orele sau zilele noastre sunt cele petrecute la job, sau acasa, sau in concediu ?

E mai important jobul, e mai importanta viata personala, e mai putin sau mai mult important timpul cu oamenii dragi ?

E corect sa investim viata in proiecte care nu ne bucura in fiecare secunda, mai ales cand timpul e atat de scurt si sunt atat de multe lucruri frumoase care ne-ar bucura in fiecare secunda ?

Da, e atat de simplu sa faci ceea ce-ti place si totusi atat de complicat !

Nu-i asa ca lucrurile simple sunt printre cele mai dificile si complexe de realizat?

Si e destul de greu sa traiesti simplu aici si acum ?

Cum o faci ? Cui ii pasa ? Doar fa-o !!

Viata e un lung sir de evenimente, placute sau neplacute, ele sunt ceea ce ne formeaza.

Personal, nu stiu ce este, nu stiu ce inseamna, nu vad ca scop ar putea avea. De multe ori am senzatia ca nu viata inseamna ceva pentru mine, ci eu pentru ea; ca ma controleaza si domina, ca eu sunt o … marioneta. Si totusi, revenind, ce ar putea insemna?!

Trebuie sa insemne ceva, doar ca nu am idee ce. Exstenta mea o vad ca pe ceva evident, normal. Ceea ce traiesc zilnic mi se pare natural. E ca si cum tot ce mi se intampla mi se cuvine, ceea ce nu este asa. Si totusi.. viata este singurul lucru pe care il am. Totul exista datorita vietii.

Am momente in care chiar ma gandesc ce as face daca maine s-ar termina. Concluzia e mereu la fel – nu as obiecta prea mult. Oarecum sunt multumita de ceea ce am facut pana acum. Oricum nu stiu ce ar putea urma, deci de ce sa imi para rau ca se termina ceva de abia inceput?! Am vise si dorinte, vreau sa fac multe lucruri, dar sunt constienta ca va fi greu sau chiar imposibil sa realizez tot.

Recitind ultimul fragment ma surprinde negativismul. Viata este pentru ca asa este. In acelasi timp este totul si nimic. Acum traiesc, maine as putea sa mor, nu este decizia mea, se intampla. Imi stabilesc niste scopuri, lupt sa le ating si dupa nu mai urmeaza nimic. Asa e viata.

As putea sa enumar tot ce imi doresc sa fac in viata asta, dar visatul nu ma prea caracterizeaza. Ce va fi va fi, indiferent de vointa mea.

Pana la urma cred ca viata are rolul sa ma invete ceva, sa evoluez. Atunci cand ma uit in urma, trecutul sa fie multumitor. Cred ca sfarsitul e important. Atunci este momentul in care afli ce a insemnat viata. Asa cum la sfarsitul unei relatii (de prietenie, de dragoste – nu e relevant) iti dai seama de ce a contat, asa cred ca este si cu viata. La sfarsit voi stii cu siguranta ce inseamna, pana atunci as vrea sa o descopar.

Uneori pentru ca trebuie ,pentru ca suna alarma, alteori pentru ca nu mai am somn dar de cele mai multe ori ma trezesc pentru ca vreau sa ma bucur de ziua care vine, pentru ca VREAU SA TRAIESC, pentru ca desi nu stiu ce imi va aduce ziua care vine vreau sa fiu prezenta in viata mea si a celorlalti, pentru a ajunge cu un pas mai aproape de realizarea viselor mele.
Dar cel mai mult imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata nu doar pentru ceea ce stiu ca mi se va intampla, ceea ce va urma ci pentru ceea ce nu stiu.Da, de multe ori noua zi iti poate depasi asteptarile si e minunat.
Nu am tabieturi de dimineata sau ritualuri pe care le fac pentru care abia astep dimineata, fiecare dimineata e diferita. In special in zilele frumoase,mai ales in anotimpurile calde imi place sa ies cat mai repede din casa , sa ma bucur de soare, de oameni, de lucrurile din viata mea, de cartile mele, de visele mele, de viata.