Mi-am dorit prieteni, deschidere, priviri calde. Am crescut eu, cât şi ceilalţi, dar şi NOI, echipa. Prin experienţe trăite şi împărtăşite.
Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică? Ce aş face dacă aş renunţa la întrebări pentru a încerca să aflu răspunsuri prin ei, prin oameni? Aceste două sintagme le adună proiectul. Am învăţat să renunţ la a mai adăuga de fiecare dată “pentru mine; în concepţia mea etc.”, expresii care să accentueze şi mai mult nota persoanlă a articolelor. De ce aş mai face asta dacă oricum asta e esenţa proiectului, să scriu în primul rând pentru mine, iar apoi pentru voi, cei care mă citiţi?

Răspunsul meu la întrebarea de astă săptămână nu este unic, ci un cumul. Un drum aleg să fie Whichway în viaţa mea. O potecă, o etapă pe care să o traversez alături de oameni frumoşi şi plini, pe a cărei drum să mai pot afla câte o frântură din mine, din viaţă, din cei din jur. Fărâmă cu fărâmă. O pată de culoare, de linişte, de interiorizare şi problematizare, de conştientizare. Mi-a zburat gândul la o poezie a lui Octavian Paler pe care o îndrăgesc foarte mult, parte din răspunsul alegerilor mele e găsit acolo:

Lecţie inutilă de logică

Octavian Paler

“Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?”

Întrebarea nu mai e antonimul răspunsului, ea devine complicele cel mai aprig, apt să îmi susţină cu dârzenie propria-mi sensibilitate. Un abandon al raţiunii şi o îmbrăţişare a simţirii.
Aleg să fiu eu, neîncorsetată, spontană. Aleg să fiu. Aleg să gust viaţa.  Aleg o scriitură sinceră. Pentru mine şi pentru ceilalţi. Pentru devenirea noastră. Fiecare articol, o piesă de puzzle întregind un om.

Oare care este primul meu simt? gandesc sau simt.
Si daca simt mai gandesc?
Intotdeauna imi va fi greu sa discern intre aceste doua concepte; unde se leaga ele si unde se separa in vietile noastre.
Viata noastra ce insemana, ratiune sau simtire?Cum aleg o carte sa o citesc, o simt  sau o gandesc?

Cum iubim oamenii din jurul nostru? ii simtim, ii gandim, cum ne alegem pasi in viata, emotiile si Oare daca m-as lasa condusa de simtire nu as fi o boema si o visatoare si cum as sti daca simt cu adevarat ceea ce simt?
Cum as putea sa redau universul si sentimentele ce ma inconjoara altfel decat prin simtire;
Emotia, frica, curajul, dragostea- tot ce ne inconjoara sunt simtiri, ne depasesc fiinta si ne dau alta valoare.
Ratiunea vine uneori cu intristarea sufletului si cu deznadejdea acestuia, prea mult din aceasta duce la agonie, la o viata seaca si trista.
Daca facem o recenzie cu noi cred ca o sa ne intrebam intotdeauna cat am simtit si cat am gandit.

Am gandit prea mult atunci cand nu trebuia decat sa simtim.Nu stiu, chiar nu stiu daca viata este mai mult simtire sau gandire.
Oricum cred ca ar fi trist si fara provocare doar sa rationam;daca nu ne-am lasa dusi de val, daca nu ne-am arunca  in mare cand apa este extrem de rece totul s-ar pierde;simt sa ma aruc in mare si o sa o fac, vreau sa ma izbesc de valurile ei dure si iubitoare, vreau sa ma iubesc cu marea fara sa ma gandesc de ce vreau sa o fac…

Ce este ratiunea?

Poate constientizarea subconstientului, poate e faptul ca te gandesti la lucrurile care le faci, poate fi chiar vocea noastra! Sau desigur am putea zice ca e abilitatea omului de a gandi logic.

Dar simtirea?! culorile noastre sau poate sunt starile de spirit ce le experimentezi sau poate e chiar subconstientul tau. Sau doar abilitatea de a simti, de a trai sentimente.

Pentru mine, diferenta nu exista, pentru ca este defapt o lupta, pentru supravietuire, oare va fi regele sau regina clipei ce o traiesc acum? Cine-mi spune ce sa scriu?

E cuplul format de ratiune si simtire, simt cum in dreptul inimii ceva straluceste, simt asta de ieri din timpul unui exercitiu de improvizatie “excellence circle”. Simt clipa de fata, si incerc sa profit cat pot de mult de ea.

Sunt rational totusi cand zic ca intalnirea de azi a parcurs excelent. Si am cunoscut primul director general al unei companii ce merge bine si pe perioada de criza.

Simt ca indiferent ce as face azi, maine este deseori un nou inceput, apoi ratiunea intra-n joc zicandu-mi ca ai examen, ai telefoane de dat si lucruri de facut.

Nu cred ca pot alege cu adevarat intre cele doua, sunt ying si yang, atat de opuse dar inseparabile. Trebuie sa simti clipa dar sa decizi rational. Totusi ar fi bine sa ne mai oprim cateodata ratiunea, si sa facem ceea ce simtil.

Toata viata am trait sau deseori am incercat sa gandesci in termeni de just do it, credeam ca acest slogan comercial e o mare minune. In 3 cuvinte poti sa opresti tot ce ai trait si tot ceea ce-ti creeaza resentimente in perioada de fata, tot ce te-au invatat parintii, familia, prietenii, profesorii ca e bine sa faci si defapt ceea ce e bine sa faci!

Tot ceea ce am invatat de la altii, toate vorbele lor le simt si acum in ceafa rostite cand e vorba sa fac un lucru nou… Fii dragut cu fetele si iubeste-le, nu merge descult prin parc, nu bea bere in fata blocului ca o sa ajungi un derbedeu, nu injura, nu scuipa, nu merge cu bicleta, nu pleca noaptea de acasa, nu merge singuri pe strazi, nu te juca cu acei caini comunitari, nu fa aia…ia si invata, nu te imbraca larg.

Si totusi unele dintre cele mai frumoase clipe le-am petrecut facand tocmai lucrurile ce nu erau frumoase, sau “bune de facut” dupa vorba altora.

Nu-ti irosi timpul cu voluntariatul,  invata si ia-ti o slujba apoi gaseste-ti femeia potrivita si fa un copil sau doi. Intemeiaza-ti familia.

Dar DE CE?!

Tocmai de asta, am primit in dar o carte de vanzari de la Alin (e imprumutata dar il consider in dar pentru ca deja m-a ajutat), ce a scris in cuvinte ce am simtit saptamana aceasta cand am incercat sa fac lucrurile atunci cand le simt…

In loc de just do it, a devenit JUST DID IT!

Crescand printre nebuni nu aveai voie sa simti, sa te lasi cateodata purtat de acele simtiri benefice. Si astfel am ratat multe ocazii memorabile. Cum incepeai sa simti lucrurile “nobile” erai catalogat drept slab de inger. Poate ca sunt mai slabut din punctul ala de vedere, dar nu e normal sa am urme ale lucrurilor ce au trecut. SUNT PREA TANAR pentru astea.

Lasa-te sa simti lucrurile vesele si frumoase si rationalizeaza-le pe cele rele si prin care poate vrei chiar sa faci rau altor persoane.

Si cand nu stii ce sa faci, fa pur si simplu ceea ce simti, multe teorii spun ca, in subconstientul nostru se afla o inteligenta antica, si doar prin a incepe sa faci ceea ce simti o sa poti readuce la viata.

Iar cat pentru tema saptamanii…

Momentan vreau sa scap doar de un lucru cand vine vorba de a simti. Sa nu mai simt nevoia de a injura… SA NU MAI SIMT NEVOIA DE A INJURA!

Probabil va fi cea mai mare provocare de pana acum, vezi tu toata viata am stat printre golani, oameni de care ne fereau parinti si care injura din 5`n 5 secunde Incat a devenit o stare de spirit, de care vreau sa scap!

photo credit: Theske Slijkerman

Am fost descris la un moment dat ca o persoana care ia decizii rapid. Analizandu-mi propriul proces de luare a deciziilor am ajuns la concluzia ca in marea majoritate a cazurilor, ma ghidez dupa urmatorul principiu:

iau decizia bazat pe ceea ce simt si aplic sau rafinez apoi trecand totul prin filtrul gandirii

Asta este probabil cauza pentru care pot lua decizii rapid.
Mintea si subconstientul meu lucreaza pentru mine, lucreaza pentru fericirea mea si stiu si simt ca ma pot baza pe aceste doua componente. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa le ofer rational informatia de care au nevoie pentru a putea procesa. Cum fac asta? Foarte usor: sunt atent la mediul si persoanele cu care interactionez, fara a ma focusa anume pe anumite detalii sau pe privirea de ansamblu.

Este de ajuns sa privesc, sa ascult, sa interactionez si gandirea mea (atat constienta cat si inconstienta) va alege singura din toata multitudinea de informatii pe cele care sunt relevante pentru ea.
Sunt detalii care de multe ori scapa ochiului, dar pe care subconstientul le proceseaza si le aduce in constient sub forma intuitiei.

Am decoperit recent ca multe persoana asociaza intuitia cu detectarea unor evenimente negative ca niste semnale de alarma. Ei bine am descoperit ca intuitia sau simtirea se refera si la evenimente/trairi pozitive.  De exemplu, stiu de multe ori ca va fi o zi superba atunci cand ma trezesc. Si chiar asa se si intampla, bazat pe acest sentiment, deciziile pe care le iau pe tot parcursul zilei il sustin si il potenteaza, il determina si sunt determinate de el, ca intr-un joc in oglinda.

photo credit: knallaerbse

Insotesc acest proces de luare a unei decizii bazat pe intuitie si empatie, de un proces de gandire proiectiv. De obicei, incerc sa imi imaginez care sunt influentele deciziei pe care o iau in urmatorul minut, in urmatoarea ora, peste 1 zi si peste 1 luna.  De cateva luni am inceput sa invat un nou procedeu care presupune sa ma imaginez pe mine peste o anumite perioada dupa ce am luat si aplicat o anumite decizie. Sa traiesc ca si cum deja am aplicat decizia pentru 1 zi.
Din punctul meu de vedere, luarea unei decizii este partea usoara, instinctuala, emotiva, subiectiva.

Orice decizie este personala.

Dupa partea de luare a deciziei, urmeaza partea de aplicare acolo unde ratiunea joaca un rol mult mai important: acelea de a o sustine si de a asigura motorul vointei. Traseul urmat de mine este:

• decid ceea ce vreau sa fac intuitiv
• proiectez transformarile ce vor urma dupa luarea deciziei
• ma automotivez rational in aplicarea ei

Partea de proiectare are un rol mai important decat pura vizualizare a consecintelor, are rolul de a asigura o parte din fundamentul motivarii. Eu descopar ce se va intampla si astfel imi potentez rezultatele si asteptarile.

Pentru mine este important ca in cadrul deciziilor sa ma intreb:

• Am luat aceasta decizie doar pentru a mentine o stare de confort?
• Actionez in concordanta cu principiile si valorile mele? Actionez cu adevarat asa cum simt?
• Aleg intotdeauna ceea ce vreau sa fiu?

Ne e mult mai usor sa privim paharul pe jumatate gol, decat sa ne bucuram de licoarea ce se afla-n el. Pentru ca face parte din firescul nostru, din lupta pentru supravietuire pe care se pare ca nu o mai castigam, pentru ca psihicul uman e astfel construit. La fel ni se intampla cand trecem pe langa un cersetor.

GRADINA SFERELOR
Mi-e frig si rusine
sunt rosu si rotund oval.
N-am coada, nici carne,
nici lustru, nici gust.
Sunt crud de iubire, ispita stapâna,
cu suflet început.
Musca din mine sa vezi ce e bine
Si roaga-te-apoi s-alungi raul.
Musca, nu musc!

Te-ai intrebat vreodata ce simti atunci cand cineva iti intinde o mana, cerandu-ti un leu sau o bucata de paine? Dar exact atunci, in momentul acela! E o repulsie violenta sau un sentiment de mila? Parca i-ai da bani, dar parca stii tu ca-i va da mai departe filantropului care are “grija” de el, nu?

Si totusi, esti pus intr-o situatie ca asta. Iar in astfel de situatii devii brusc egoist, te reduci la a fi la fel ca ceilalti, existenta ta e una comuna, banala, in care ies in evidenta instinctele primare. Si-atunci alegi sa te agati exact de cele care te scot dintr-o situatie ca asta, fara sa rationezi, fara sa pui sub semnul intrebarii actiunile tale sau chiar fara sa simti tot ceea ce faci.

Atunci, conflictul pare ca se stinge, lasand sa castige acel “Eu” din tine pe care-l scoti in fata, pe care i-l arati cersetorului si pe care il vad si cei care trec pe langa tine.

Incerc sa reaprind acest conflict. Pentru ca merita! De tine depinde daca imi iese sau nu.

Dintr-un alt punct de vedere, “dualitatile” prezinta oportunitati de evolutie, pasi spre spiritualitate(zare) si certitudini ale realitatii prezente. De ce? Pentru ca o data pusi in fata semnului de intrebare constient si constientizat, posibilitatile de a ne raspunde sinceri – noua, inainte de a (le) raspunde celorlalti – sunt cu mult mai multe si mai importante.

TEROARE DIVINA
Eu poate nu stiu a trai adevarul
dar nici nu vreau sa-nvat a muri vreodata,
caci sunt viu stingher spre stele,
cuvânt icnit pe sânul mamei mele,
un spatiu mic pe-o pata colorata,
 marul.

Filosofand, omul s-a nascut dintr-o dualitate. Raportandu-ma la diversitatea in cultura, fiecare dintre noi e intr-o proportie Yin si in alta Yang, avem cu totii un Alpha si-un Omega, suntem si rai si buni. Paradoxul se transforma in firesc, intocmai prin procesul acesta perpetuu de devenire prin care trecem.