Curg ganduri si tristeti peste mine acum, reflectand la intrebarea asta si la raspunsurile pe care i le-am atribuit de-a lungul timpului. Am iertat. Pentru ca am simtit. Si nu de putine ori. Deseori pentru ca imi doream sa imi pastrez limpede imaginea de sine. Pentru ca iertarea aduce liniste si spulbera vinovatia, improspateaza constiinta.

Scriind, mi-am dat seama ca ar fi un pic nepotrivit sa incep sa insir randuri despre a ierta fara sa contextualizez natura acestei actiuni. Cred ca ar fi firesc sa incep prin a ma deschide si a rememora reversul tranzitivitatii verbului, sa scriu despre determinantul iertarii oferite cuiva, si anume despre a cere iertare. Nu am reusit si nici gasit o cale potrivita pentru a cere iertare pentru foarte mult timp. S-ar fi meritat sa fac acest gest marunt, dar ceva din mine nu ma lasa sa-l verbalizez. Motivele sunt multiple, ba pentru ca imi era o rusine teribila, ba pentru ca nu imi placea sa ma recunosc vinovata (desi in sinea mea stiam foarte bine, neavand nevoie sa imi fie detaliat si argumentat), ba din incapatanare, ba din satietatea rezultata in urma mustrarii, ba din cauza strangerii de inima in urma dezamagirii aduse. Pentru ca ambitia prinde deseori un contur negativ in ceea ce ma priveste. Pentru ca, desi convinsa de propria-mi greseala, foarte greu reusesc sa si recunosc acest lucru, sa-l ilustrez in cuvinte. Se simte din comportament, din smerenie, chiar si din privirea care inca se mai lupta, mentinand o anumita trufie si mandrie. Pentru ca vina atarna prea greu asupra-mi incat sa mai pot sa ma iert. Si cum sa cer iertare altcuiva, daca mie mie nu mi-am acordat-o?

Responsabilitatea implicata de iertare (inteleasa ca abilitatea de a raspunde) ma dobora. Si inca mai sunt situatii similare. Dar acum e alta etapa. Acum fac primii pasi inspre constientizare. Am vazut plinatatea sentimentului de a fi iertat – chiar fara a rosti in mod conventional, doua simple cuvinte, in semn de rugaminte – , iar asta m-a determinat si m-a impins sa raspund printr-un gest simetric, sa fac la fel, la randu-mi. Pornind de la un schelet mimetic al unei atitudini pe care o admiram, aceea de a ierta, am ajuns sa fac asta tot mai des. A inceput ca un lucru propus si inca dainuie, prinzand temator radacini. Ramane sa ma deschid si sa las viata sa ma invaluie cu bucatele de invatatura si maturitate.

M-a durut sa iert. Nu mai era o joaca de mult. Era zambetul meu acolo. Insa am iertat, facand-o pentru mine in primul rand. A dominat, recunosc, un grad grozav de egoism. Pentru ca a ierta inseamna pentru mine, sa ma eliberez de multa energie negativa si apasatoare. O iau de pe umerii mei si o rostogolesc, rostind “Te iert!”, pe sufletul celuilalt, celui gresit. De el depinde apoi de va sti sa fie iertat cu adevarat sau de ca ontinua sa care povara, sisific.

Le rostesc apasat aceste cuvinte acum. Pentru ca asa le simt si asa le dau mai departe. Pentru ca o rugaminte de iertare adresata mie ma atentioneaza si ma directioneaza catre constientizarea faptului ca sunt un factor decident pentru provocarea regasirii unei linisti ratacite. Atat a celui gresit, cat si a mea.

Faptele omenesti sunt ineluctabil legate de consecintele lor, iar acestea inrauresc situatii de care s-au facut raspunzatori autorii faptelor cu pricina. Constiinta noastra se intemeiaza si se sprijina pe ceea ce avem de gand sa facem, pe ceea ce planuim, pe ceea ce gandim si pe actiuni. De aici tasneste si intreg valul de regrete si suspine. Iertarea constituie locul unde nivelul fizic isi gaseste coordonare alaturi de cel moral. Iertarea, in opinia mea, asociaza libertatea omului si determinismul fata de constiinta, nutrind un inteles etic, iar nu fizic.

Lipsa de responsabilitate aduce intuneric si rusine fata de o situatie actuala la care cu totii suntem expusi. Refugiul de a construi o lume noua, o lume mai buna e data de constientizare prin responsabilitate. Reperul pe care il ridic la fileu e un act de maturitate catre noi insine fata de viata si fata de identitate. Grija cu care imbratisesi idei, oameni, culturi conduce spre evolutie si incredere.
Imi plac oamenii implicati in a oferi un mediu corect de dezvoltare, un spirit de conduita morala si o trezire spre pasi de viitor durabili. Responsabilitatea modeleaza caractere si mentalitati. A schimba o mentalitate inseamna prin responsabilitate a da viata unui om la a gandi frumos. Angajarea in aceasta lupta de creare de plus de valoare conduce spre dragoste de oameni. Referentialele lor determina un set de apropieri si griji spre ceva durabil. De tine si de ceilalti depinde dragostea in a depasi conditii date de fatalitate si destin. Totul porneste de la principii, valori, culturi si credinte imbunatatite in fiecare context de viata, lucruri simple si marunte care genereaza impact global. Responsabilitatea sociala e un angajament spre o stare mai buna a unei individualitati sau comunitati. Adesea, puterea colectiva are sunet si vizibilitate printr-o actiune de responsabilitate, dar tot ea porneste de la o minte sau de la o nevoie, de la un vizionar. Responsabilitatea aduce bucurie si unitate, daca toti oamenii ar sti acest lucru, cred ca ar fi mai fericiti.

Ma enerveaza oamenii care se plang. Ca nimic in tara asta nu merge cum trebuie. Ca e mizerie pe jos. Ca e un trafic infernal. Ca politicienii sunt corupti si iau decizii proaste, care ne afecteaza pe toti. Ca mijloacele de informare in masa mai mult dezinformeaza sau au o puternica tendinta de tabloidizare. Ca orasele sunt poluate si tot mai putine paduri raman. Ca deseurile nu se recicleaza. Parca sunt o soacra ce toata ziua sta incruntata, cu mainile in sold si critica. Foarte putini din ei iau o atitudine – sa schimbe lucrurile de mai sus in mai bine, sa gaseasca solutii.

Ce atitudine?

Fa tu ca lucrurile sa mearga mai bine in “tara asta”. Inscrie-te intr-un ONG si participa sau chiar initiaza proiecte sociale. De mediu. De protectie a drepturilor cetatenesti. De promovare a democratiei curate. Vrei sa-ti dau o lista de astfel de ONG-uri unde poti face proiecte care sa schimbe ce e in jur in bine? Ei bine nu. Trebuie sa inveti sa nu mai astepti de la altii “mura in gura”. Trebuie sa inveti sa te informezi – gasesti tot ce ai nevoie online. Suni, iti aloci un timp din timpul tau voluntariatului, te implici si faci un pic de bine in jur, facandu-ti bine si tie – cunosti oameni, capeti experienta relevanta pentru CV.

E un trafic infernal? Mergi cu mijloacele de transport in comun. Mergi cu bicicleta. Fi primul care aplauda un spectacol – vei vedea cum toti ceilalti vor incepe si ei sa aplaude. Fi un exemplu de “good practice” si nu doar atat – povesteste-le ci celorlalti cat e de cool sa fii eco-friendly. Te vei simti mai bine, la fel si orasul in care locuiesti.

Politicienii sunt corupti? Inscrie-te in Asociatia ProDemocratia. Initiaza dezbateri cu societatea civila, invita si cativa parlamentari. Participa la observarea alegerilor. Cand am fost voluntar APD am participat la un proiect numit “Turism electoral” – am identificat pe listele de votare votanti care au votat pe mai multe liste, fiind platiti pentru asta, urmand ca celor gasiti sa li se intocmeasca dosar penal. A urmat un material de presa, o comunicare activa care a speriat votantii si a scazut mult sansele ca fenomenul sa se mai repete. Ceva de genul acesta poate stopa coruptia. Altceva – nu da niciodata mita, citeste zilnic presa, mergi si voteaza dupa ce te-ai informat bine. Vei face lumea mai buna.

E atat de simplu si comod sa ne plangem. E simplu si sa gasim solutii, doar ca trebuie sa gandim mai mult, sa iesim din zona de confort pentru a le pune in practica. Doar asa ne auto-depasim, crestem, devenim mai buni. Noi alegem daca suntem intre cei lenesi, invidiosi pe sistemele de succes din alte tari, sau intre cei cu initiativa, care fac lucrurile sa se intample.

Cred foarte mult ca lucrurile mari se pot face doar prin multe lucruri mici care tind spre acelasi scop. Lucruri mari cum sunt obisnuinta de a recicla, o Romanie mai curata, mai verde, mai ordonata si curata, construirea unui brand de tara coerent, o viata culturala sanatoasa, diversa, o viata personala mai echilibrata. Fiecare dintre ele se poate realiza incepand cu lucruri mici: cautam pubele de gunoi impartite pe sticla, hartie si plastic, refuzam pungile de plastic de la magazin fiindca venim cu ele de acasa, stingem aparatele electronice noaptea, mergem la plantari de copaci.

Ne gandim la valorile noastre, citim literatura romana, calatorim in alte tari, invatam de la ei si aplicam aici, le povestim despre ceea ce suntem si cautam feed-back, gasim timp si pentru noi, liniste, armonie. Nu ne mai plangem daca nu avem de gand sa actionam. Ne concentram pe solutii si nu pe probleme. Devenim mai buni si facem si lumea din jur mai buna. Succes!

Mentori: Asociatia ProDemocratia, Asociatia MaiMultVerde, AnimalsSaveThePlanet, Razvan Crisan, Andrei Rosca.

]]> http://www.whichway.ro/2009/04/03/nu-fi-o-soacra-acra/feed/ 2 http://www.whichway.ro/2009/04/01/a-fi-responsabil/ http://www.whichway.ro/2009/04/01/a-fi-responsabil/#comments Wed, 01 Apr 2009 10:01:00 +0000 Irina Negrila http://www.whichway.ro/?p=285 A fi responsabil sub orice forma inseamna a alege. Tot ceea ce facem zi de zi, chiar clipa de clipa se bazeaza pe alegerile pe care le facem. In momentul in care devenim constienti ca viata nu e o intamplare, ci o alegere, o creatie a propriei persoane, atunci ne putem asuma fericirea sau nefericirea pe care o traim. Si de acum incolo nu vom mai putea da vina pe cei din jurul nostru pentru cine suntem si pentru cum (re)actionam.

Si cumva, odata cu aceasta atitudine, lumea capata alta culoare. Incep sa ne intereseze si alte aspecte din ceea ce ne inconjoara, nu mai suntem doar ‘eu’ si ‘altii’, doar ‘un grup restrans’ si ‘restul’ sau ‘spatiul meu’ si ‘ce ramane’. Dispar indiferenta si nepasarea pentru ca realizam ca desi suntem unici, nu suntem separati.

Cineva spunea sa avem grija de gandurile noastre pentru ca vor deveni cuvintele noastre iar cuvintele devin in cele din urma, faptele noastre. Tot ceea ce gandim, spunem si facem, are un impact asupra lumii din jurul nostru.

Nu avem idee cat de mult poate conta pentru cineva zambetul pe care il purtam cu noi intr-o dimineata, la fel cum nu stim cum buna noastra dispozitie poate inveseli o persoana trista. Ceea ce stim insa este cum putem fi noi in fiecare zi. Important e sa alegem.

A alege inseamna a fi responsabil!

E un drum lung de urmat si totusi atat de simplu. Responsabilitatea sociala vine odata cu atitudinea aceasta. Atitudinea, si dorinta, de a fi responsabil social.

A fi nu inseamna doar sa participi la un eveniment, la fel cum nimeni nu prea te poate forta sa devii responsabil. Am zis-o deja nimeni nu se schimba, decat daca-si doreste acest lucru.

Zi de zi, cand merg pe strada observ lumea din jur. De ceva vreme am incetat sa ma uit, la cum arata, ci sa vad esarfa misto, combinatia reusita de culori, lantisorul ce-ti ia privirea… Incerc sa gasesc pasiunea ce-i animeaza, si sa le acord respectul ce-l merita. Pentru mine asta inseamna sa fii responsabil social, dar se mai adauga multe lucruri.

Fii responsabil pentru copilul ce-l vei avea, fii responsabil pentru cei din jur, aratandu-ti respectul fata de tine ca si om integru, si apoi fata de ceilalti, pentru a fi la randul tau respectat.

Desigur, traim intr-o lume materiala, plina de oameni ce dau curs naturii egoiste ce se ascunde-n noi. Dar de asta suntem noi aici, astia de avem onoarea si privilegiul (castigat) de a ne numi oameni buni. Ce ne zbatem sa dam un exemplu ca se poate. Si facem toate astea pentru o lume mai buna. Pentru o tara mai buna. Pentru un oras mai frumos si o familie mai iubitoare. Pentru prietenii grozavi pe care-i avem, sau o sa-i avem. Pentru tine.

Pacat ca trebuie sa incepi cu partea mai grea, trebuie sa incepi cu tine pentru a putea face o diferenta, si sa-ti continui ascensiunea.

Ar trebui sa ne gandim, la ce padure o sa mai mergem in 10-15 ani, daca continuam asa. Sau poate vrei sa vezi iarba-n parcuri, doar dupa ce dai mormanul de gunoi la o parte, vrei sa respiri aerul curat doar dupa in “magazine specializate” cum se vehiculeaza prin filmele SF.

Vrei doar sa-i povestesti copilului tau de verdeata? De momentele in care puteai sa te mai plimbi linistit printr-un parc, fara sa te asalteze un agent de vanzari din 5`n 5 metri, fara sa te deranjeze din clipa-n clipa un altu` cu manelele lui. Aici se pot discuta prea multe. Cred cu tarie ca, a fi responsabil social e doar o atitudine, pe care trebuie sa ti-o insusesti…

Si nu te poate ajuta mai nimeni, devii responsabil cand esti satul de mizeriile celorlalti, si crezi ca poti sa schimbi ceva, cand respecti persoanele din jurul tau dar si mediul in care traiesti. Cand le multumesti ca existi, si incerci sa schimbi unele lucruri.