viata are puterea extraordinara de a face miracole, iar ca acestea sa se materializeze este important ca noi nu doar sa le cerem ci sa le si lasam sa se intample.

Ca sa fie mai usor de inteles ce vreau sa spun, m-am gandit sa expun aici o poveste pe care poate multi dintre voi o stiti. Un om sarac a inceput la un moment dat sa se roage la Dumnezeu ca sa castige la loto. A inceput prin a isi spune toata speranta ca prin rugaciunea lui zilnica Dumnezeu in va asculta. Asadar, cu disciplina, se ruga seara de seara. In primele zile si primele saptamani se ruga plin de incredere. Apoi, incet-incet parca ii venea sa il intrebe in rugaciuni pe Dumnezeu de ce nu castiga si el la loto. Dupa o perioada ajunsese ca in fiecare seara pe langa rugaciune sa il si intrebe pe Dumnezeu “Doamne, ma rog la tine seara de seara, duc o viata linistita si nu pacatuiesc. De ce nu imi raspunzi si mie la rugaciuni si sa ma ajuti sa joc la loto?”. Dupa o perioada se spune ca a primit si un raspuns de la Dumnezeu: “Dar de ce nu joci si tu la loto?”

photo credit: apgwhite

Pentru ca mi-am adus aminte si imi place sa ma cufund in aceste povesti pe masura ce le scriu, o sa mai povestesc una (sau mai bine zis o rescriu cu propriile detalii ). Cica la un moment dat vin indundatiile peste un satuc. Un nene gaseste un acoperis al unei case pe care se refugiaza si cu credinta in rugaciunea lui, se pregatea sa fie salvat. Avea credinta ca rugaciunea ii va trezi atentia lui Dumnezeu si va primi un ajutor pentru a fi salvat. Stand acolo la un moment dat cineva, ca se tinea de un bustean il intreaba “Hei, vrei sa vii cu mine pe bustean?”. El raspunde “Nu, multumesc. E riscant. Raman aici pentru ca ma rog si sunt sigur ca Dumnezeu ma va salva.” Mai sta el ce mai sta si inca un grup de oameni, pe un fel de pluta, trec pe langa el si il intreaba “Hei, vrei sa vii cu noi pe pluta asta?”. El raspunde “Nu, multumesc. E riscant si oricum Dumnezeu ma va salva.” Dupa inca cateva ceasuri, trec pe langa el doi cetateni intr-o barca si vazand ca acoperisul pe care el statea mai avea putin si avea sa fie inghitit de ape, vin spre el sa il ia cu ei “Hai cu noi in barca pentru ca aici o sa te ia apele si te vei ineca.” El le raspunde “Nu, multumesc. As veni, insa sunt sigur ca Dumnezeu ma va salva si nu vreau sa plec de aici si  sa nu ma gaseasca ajutoarele pe care el le-a trimis dupa mine.” Dupa cateva minute insa casa fu inghitita cu totul de ape, iar el se ineca. Dupa toate acestea vine si momentul Judecatii de Apoi. Aflat aici, cumva indignat intreaba “De ce nu am fost si el salvat, pentru ca m-am increzut cu totul in Dumnezeu?”. La care i se raspunde “Dar de ce ai refuzat toate cele trei ajutoare pe care ti le-am trimis?”

Prin aceste povesti nu am facut decat sa subiliez ceea ce deja am scris in randurile simple de la inceput: de multe ori ne pierdem in visuri, in a ne face sperante, in a ne astepta ca altii sa ne ajute, in a crede ca intr-o zi totul va fi mai bine….dar ne pierdem atat de mult in aceste dimensiuni, incat tot ceea ce vine catre noi, trece pe langa noi. Si ce este cel mai trist e ca aceste lucruri pe care le lasam sa treaca pe langa noi sunt chiar lucrurile pe care noi le cerem.

In ultima vreme am inceput sa vad din ce in ce mai mult viata ca pe un miracol. Chiar si ultima saptamana, prin exercitiul de sinceritate fata de mine si cei din jur, m-a condus direct si indirect tot catre aceasta constientizare – viata este un miracol ce se manifesta clipa de clipa. Fac o paranteza acum ca sa spun ca am dat drumul la radio si muzica pe care o ascult acum (intamplator sau nu) parca transmite acelasi lucru. Simt ca viata are aceasta putere de a ne simti pe fiecare dintre noi daca apreciem ceea ce ni se da sau nu, si practic ni se da pe masura lucrurilor pe care putem sa le apreciem.

Asadar, unde se ascund miracolele? In capacitatea noastra de a le constientiza zi de zi, clipa de clipa. Rezumand:

Singura conditie de a fi binecuvantati de cat mai multe miracole in viata noastra, este sa le constientizam pe cele care deja se intampla. Si, cu cat constientizam mai mult, cu atat ni se da mai mult!

PROVOCARE: Sa ma bucur saptamana asta de cat mai multe miracole pe care viata mi le ofera. Primul exercitiu a fost sa recitesc RECUNOSTINTA.

Whichway a pornit de la o idee ce Mihail mi-a impartasit-o la un ceai de ciocolata. Instantaneu mi-a placut si a lasat si urme, am inceput sa am planific, sa sper si sa fiu nerabdator. Nerabdator din doua motive… Bucuria de a face ceva nou, si de a fi managerul de “proiect”. Acum am ajuns sa-mi placa mult mai mult tocmai pentru ca nu exista un manager de proiect, si fiecare isi poate aduce contributia.

A urmat apoi prima intalnire in care am discutat despre schimbare. Am vorbit atunci deschis, printre putinele dati despre lucruri atat de importante pentru mine, si mai ales ca apoi a urmat publicarea! Un pas atat de mare!

Important este ca in timp foarte scurt am devenit buni prieteni, whichway a devenit locul unde poti gasi sfaturi, consolare, ajutor si nebunie. Dar mai ales voie buna.

Cred ca ai prins ideea, whichway a devenit in timp foarte scurt, un “lucru” foarte important pentru mine. Un loc unde pot fi eu.. EU-L CARE EVOLUEAZA! si daruieste in acelasi timp.

Ce vreau sa devina sau ce aleg sa devina mai departe whichway in propria-mi viata?

O mentalitate. Simt ca acest lucru saptamanal poate deveni o mentalitate, o atitudine. Mereu deschis la a darui, dar si la invataturile ce le poti trage din discutiile cu cei din jur.

Simt si stiu ca eu sunt acum WhichWay! Un whichway ce evolueaza in mod constant. Vreau sa devenim cu totii o forta in Romania, care sa te ia prin surprindere si sa-ti tipe-n urechi, noaptea-n somn… SUNTEM AICI SI FACEM LUCRURI BUNE SI FRUMOASE!

Aleg ca whichway sa fie motorul unor intregi proiecte de modele in Romania, modele sanatoase, vesele si prospere, atat material dar mai ales si pe plan sentimental!

Asta simt ca vreau sa fac pe viitor, dar pentru aceasta mai am mult, foarte mult de lucrat la mine. Iar la whichway invat si este locul unde-mi pun interbarile necesare pentru a evolua.

Stiu asta, simt asta, VREAU ASTA!

Whichway este metoda ce va usra dar si brabi lucrurile.

Se spune ca baietii au nevoie de un loc, iar fetele de un motiv….

Ei bine aici am parte de ambele, de un loc cu foarte multa energie pozitiva ce abunda, din care pot te poti “incarca” dupa o zi in care am daruit parte din energia mea, este locul unde gasesti sustinere pentru lucrurile ce vrei sa le faci!

Whichway este si va fi pentru mine mereu portita prin care ai dialoguri cu tine, locul unde poti face cunostinta cu tine!

Dar si alte persoane, caci de asta am devenit o familie de prieteni, alte persoane ce sunt gata sa renunte la orice masti si perdele ridicate pentruaparare. Este si va fi locul in care esti vulnerabil, este clipa in care te conectezi la acel tu antic!

Sunt whichway, suntem whichway, suntem aici in primul flanc ce-ti tipa-n fata… ATACAM!

Atacam fricile, problemele, suntem aici pentru a ne gasi rezolvarea la problemele de care nu stiam, la dualitati. Este locul in care zambesc sincer si tip cat ma tin plamani… EU ALEG!

Whichway este locul ce-mi da puterea de a creste in visele mele. Locul unde am constientizat un vis si sunt sigur ca va fi si locul ce ma va sustine. Ba mai mult este locul prin care fac primul pas.

Tema pe aceasta saptamana este sa impartasesc si sa caut inteles in visul meu…

Pot sa fac asta foarte usor zicandu-l aici, dar prefer sa fascinez oamenii si sa ma faca nebun, inca impartasesc vise  si caut solutii. Caut persoanele ce ma vor ajuta sa fac acesti pasi…

Ma caut pe mine… cel gata de atac.