Păi m-aş trezi mai dimineaţă … mult mai dimineaţă, când răsare soarele, să pot admira răsăritul. Şi aş sta cu o cafeluţă aburindă, pe prispă aşteptând cu nerăbdare ca primele raze blânde ale soarelui să danseze jucăuş pe faţa mea. Apoi aş începe ziua cufundată macar două ore într-o carte dragă mie sau pe care nu am apucat să o citesc încă.

După, mi-aş îngriji  şi planta sau replanta floricelele din jardiniere, ghivece, grădiniţă. Şi cum după orice muncă, vine şi răsplata, mi-aş acorda o oră pentru a savura un ceai în … acorduri de toamnă şi Nathalie Cole.

După-amiaza mi-aş dedica-o aflării noutăţilor şi dezbaterilor, planificărilor şi activităţilor propriu-zise, în folosul societăţii – în compania prietenilor. Pentru că, da şi în Ţara lui Papură Vodă există o societate şi reguli sociale, şi legi, şi muuuult bine şi muuuuuult mai puţin rău. Doar că timpul ar curge ca o apă lină de câmpie, iar oamenii (hai să le spunem totuşi oameni şi nu păpurişti ) ar avea timp să contemple zborul unui fluture şi maratonul unui puiuţ de ţestoasă.

Dar ceea ce este cel mai frumos, în Ţara lui Papură Vodă poţi fi foarte sincer şi poţi vorbi din inimă. Iar eu şi toţi ceilalţi am fi liberi să stăm şi să lucrăm doar în compania celor care ne plac şi care au vederi asemănătoare sau complementare. Armonia totală ar fi probabil imposibil, totuşi societatea ar ar avea o structură mult mai stabilă, ridicată de noi, oamenii senini; iar lucrurile pozitive ar avea o frecvenţă mai mare decât cele negative.

Fiecare dintre noi, locuitori ai acestei ţări, ar face numai lucruri care ii plac, într-o companie placută, fără frustrări şi răutate.

Iar la sfărşitul săptămânii mi-aş primi cu bucurie nepoţii cărora le-aş face plăcinţele şi le-aş povesti despre misterele lumii şi legendele ţării.

• provocare: să încep de acum să fiu astfel, mai întâi prin a-mi replanta/separa floricelele din ghivecele de pe balcon. Si … sa ies in parc mai des.