Răspunsul la întrebare este … evident: NU!

Soluţia: să fac ceva, să încep să mă bucur de ceea ce mă înconjoară, chiar mai mult.

Ok, nu voi fi chiar un novice sau începător, pentru că spre fericirea mea, de început, deja am început: să vorbesc şi să mă joc cu căţeluşii vecinilor de bloc, să mă ridic dimineaţa zâmbind pentru că soarele se juca deja pe nasul meu (dar astă vară, când reuşeam şi eu să mă trezesc mai devreme … acum dorm zdravăn fără să mă mai trezească el, năzdrăvanul de soare), să mă bucur de puii de vrăbiuţe şi câte şi mai câte.

Am stabilit că de început am început, acum ar trebui să mă gândesc sau mai degrabă să nu mă mai gandesc, ci să fac mai mult, … direct şi mai bine spus: să îmi acord răgazul necesar să o fac la modul serios. Şi atunci cel mai indicat ar fi să îmi fac o listă cu ceea ce se întâmplă în jurul meu – lucruri/evenimente, pe care eu aş vrea să le fac, la care aş vrea să particip, dar din varii motive nu o fac:

- să mă bucur de cireşul japonez din Grădina Botanică, pe care îl tot ratez de vreo 4 ani,

- să mă bucur de o seară de pictură cu prietena mea de suflet,

- să mă bucur mai des de o cafea aromată în compania fetelor (în ultima vreme am facut-o mai rar, deşi era unul dintre lucrurile pe care mi le reglasem cât de cât),

- să îmi acord mai mult timp pentru lecţiile de franceză,

- să citesc mai mult şi să mă uit mai puţin la televizor,

- să merg la operă, teatru sau balet o dată pe lună şi să îmi fac din asta un ritual bine înrădăcinat,

- să mai călătoresc cu trenul – lucru care mie îmi place fooooarte mult,

- să merg la bazin şi poate … să ma apuc să învăţ şi să înnot, nu doar gym,

- să merg mai des în natură: parc, deal, munte, mare,

- să ascult mult mai des muzica ce-mi este dragă …

Şi mă opresc aici, dar am să consider această listă, o listă deschisă şi chiar invit pe oricine să mai adauge lucruri faine, pe care eu poate le-am uitat sau … cine ştie, poate lista mea chiar inspiră şi pe altcineva

Cam până într-o săptămână mă provoc (pe mine) să bifez, la modul serios, cel puţin 3 lucruri din my “to be done” list – iaca am şi botezat-o

Ieri am plantat un copacel.
Intre primele flori rasarite si primele ciripituri de pasarele asezate comod pentru prima oara pe crengile acestui copacel, zaresc doi copii pierduti in jocurile copilariei , un baietel si o fetita pierduti in aroma florilor de primavara ce ii inveleste intr-o patura curgatoare, incat se pierd in tainele timpului demult trecut.
Dintr-o data nu-i mai vad! Oare unde sunt?
Aaaa…uite-i!..sub crengile lungi ale ex-ului copacel, acum devenit deja adolescent pregatit sa imprumute ramurile sale tanarului “sculptor”, doritor de noi acrobatii in fata prezentei feminine ce asteapta nerabdatoare surpiza:

Un cerculet simbolic de copacel
Tine prizonier un degetel.
Primit in dar, din iubire
Pentru o amintire.

Te iubesc, ii spune..
Doua cuvinte nebune,construite de lume..
De ce mi le spui?ii spune..
Noi doi, nu suntem lume!

Suntem eu si tu, suntem noi.
Nu te teme! ii spune,
Vino cu mine in lume!
In lumea noastra de vise,

Sub copacel, raman aprinse…

Ieri copiii deveneau adolescenţi sub ramurile lui verzi ocrotindu-i la primul sărut; azi se joaca cu ramurile lui  pentru a forma inele eterne de iubire,  maine se vor relaxa pur şi simplu şi vor trăi în amintiri povestite şi repovestite, pentru alţi copii născuţi din acest arbore al vieţii.

IUBIREA ESTE VIATA! este un arbore, o floare, un fluture, este in noi, oamenii, este ceea ce ne face pe noi sa ne simtim oameni; e ca vantul, desi nu il vezi il simti; este despărţirea de noi, pentru a locui în inima celui sau a celei de lânga noi,  este un drum pe care toti dintre noi pasim, este o calatorie fara sfarsit, plina de zambete!

„Viata fara dragoste este ca si copacul fara flori sau fructe” – Khalil Gibran

„Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti” – Osho

„Iubirea nu este o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale” – Osho

photo credit: C&C Copie e Copisteria – Comiso

Natura este culoare.

Simt caldura si viata acestor culori:
verdele frunzelor si al ierbii, albastrul unui cer senin, movul stralucitor al unei floricele, galbenul viu al unei pasarele, covorasul de culori al unui curcubeu, rosul aprins al unui apus…simt cum aceste culori patrund in mine. Simt cum ele vibreaza si ma fac sa zambesc, ma fac sa ma simt viu.

Natura ma surpride de cele mai multe ori cu cele mai frumoase si vi culori posibile. In fata lor orice paleste. Copacii de primavara carora incep sa le dea primele frunzulite de un verde proaspat si cald. Aceeasi copaci care apoi incep sa faca floricele si floricele care ulterior isi schimba forma si culoare devenind fructe. Si apoi, toamna, aceeasi copaci care isi schimba culoarea di nou. Sunt asa frumoase perdelele de copaci care toamna reunesc atatea noante de auriu, de brumariu…alaturi unul de altul, ei creeaza cele mai frumoase tablouri.

Ratustele care alaturi de lebede si perscarusi sa joaca pe apa tremuranda a unui lac…jocul melodios de culoare…

Viata este culoare.

Culorile pe care le alegem in viata noastra ne fac viata mai stralucitoare. As putea spune ca de la o varsta frageda mi-au placut culorile vi. In momentul asta al vietii am ajuns chiar sa nu mai am de exemplu nimic negru cu care sa ma imbrac…cu exceptia unor sosete si a 2-3 tricouri.

Da, culorile insemna pentru mine viata. De la camera in care aleg sa am lucruri colorate pe perete, pe dulap si chiar si lenjeria de pat sa fie una plina de culori vi, pana la culoarea hainelor pe care le port zi de zi.

Cred ca si zambetul are culoare. Da, mai ales zambetul unui copil are cea mai frumoasa culoare din lume…o combinatie de galben – auriu cu un rosu – rozaliu…o strelucire unica ce emana cea mai frumoasa energie universala.

Da, cu totii stim ca exista studii despre culori si cum fiecare dintre culori este recomandata pentru anumite lucruri in viata. Eu pot sa spun ca in general, in viata mea culorile vi imi aduc energie in viata mea. Ma simt viu purtand culori vi. Ma simt viu fiind inconjurat de culori vi.

Simte, zambeste, traieste, iubeste…in culori

Oamenii care genereaza schimbari sunt cei care ies din tiparele obisnuite si se indreapta de cele mai multe ori catre o noua alegere, o noua explorare sau un nou avant.
Energia care ne leaga pe toti de aceasta schimbare provine din generatii de rezistenta, ce au cladit fundatia necesara acestei schimbari.

Imagineaza-ti oamenii din jur ca fiind bucatelele ce compun dinamic un corp.  Fiecare dintre ei genereaza o forta de rezistenta care ajuta la mentinerea legaturilor grupului.
Persoanele aflate in staturile superioare sunt insa impinse de aceste energii tot mai mult, alimentate sa creasca, sa doreasca, sa se cunoasca si sa se exprime.
Ei vor fi cei care anima corpul si care fac posibila evolutia acestuia catre o noua forma, catre un nou continut, catre noi energii.

Ca un set de energii care evolueaza din straturile inferioare catre cele superioare, propulseaza motorul unei schimbari continue, unei exploarari constante a unui univers posibil, devenit probabil.

Universul cu toate alegerile posibile, este nemarginit, infinit si ramificat asemenea unui arbore.
Atat timp cat urmezi drumul prestabilit, fara a schimba ramurile, esti un fluid care stie de unde a plecat si crede ca isi doreste locul unde vrea sa ajunga. Se lasa purtat pe un canal creat de societate, de grupul de prieteni, de toate cutumele intalnite in drumul de formare al fiintei sale.
In momentul in care ajungi sa iti constientizezi drumul, incepi sa vezi calea, atunci incepe cu adevarat un proces de schimbare a alternativelor.
Scopul este simplitatea cu care putem sa trecem pe o ramura pe alta, de la un nivel la altul.

Natura este cel mai frumos exemplu de schimbare, in fiecare zi, in fiecare colt, in fiecare fiinta. Nu exista doua generatii similare cum nu exista doua zile identice sau doua picaturi de apa.

Forma pura a schimbarii, haosul este substanta creativa care asigura tot timpul energia si materia unui nou inceput. Haosul nu inseamna anarhie si nici neant, inseamna o stare de libertate pura, fara constrangeri.

Punctul critic, in care incepe schimbarea este de obicei dur, rapid si determinat de constientizarea limitei nivelului prezent.

Te trezesti deodata intr-un val, simti o energie si o vitalitate extraordinare, zambesti si descoperi verdele naturii, gustul ceaiului si parfum ploii.
Orice provocare devine o certitudine, stii foarte bine ce se va intampla, cand si cum.

Ti se ridica 1000 de intrebari, dar nu mai cauti raspunsul lor in lucrurile din jur, ci stii ca este in tine si esti sigur ca raspunsul lor poate fi va veni in momentul in care este cel mai necesar.
Schimbarea inseamna evolutie!
Pasii catre o schimbare sunt simpli, sunt unici pentru fiecare si incep cu un singur lucru simplu: acceptarea.

Acceptarea ne permite sa ne detasam de tot ce ne leaga, sa acceptam, ca un drum s-a inchis, o relatie s-a incheiat, ca o cale a fost deja cunoscuta, ca niste cunostinte nu mai ne sunt necesare.
Tot acceptarea ne permite sa ne deschidem orizonturile, sa invatam si sa constientizam.

Schimbarea este naturala.

Natura ne invata in fiecare zi cum sa ne schimbam, cum sa evoluam, cum sa traim.

Schimbarea sunt eu. Pentru ca eu duc cu mine toate instrumentele si toate cunostintele de care am nevoie.

Schimbarea inseamna alegere. Alegi sa alergi, sa inoti, sa vorbesti, sa iti faci prieteni noi, sa visezi, sa traiesti, sa zbori, sa vorbesti, sa razi, sa zambesti. Stii ca poti face totul si depinde doar te tine pe care cale o vei alege.

Schimbarea vine zambind!