<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>WhichWay &#187; devenire</title>
	<atom:link href="http://www.whichway.ro/tag/devenire/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://www.whichway.ro</link>
	<description>Mental fitness for successful people.</description>
	<lastBuildDate>Thu, 04 Nov 2010 13:11:34 +0000</lastBuildDate>
	<generator>http://wordpress.org/?v=2.8.4</generator>
	<language>en</language>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
			<item>
		<title>Temei simţit, nu raţionat!</title>
		<link>http://www.whichway.ro/2009/05/27/temei-simtit-nu-rationat/</link>
		<comments>http://www.whichway.ro/2009/05/27/temei-simtit-nu-rationat/#comments</comments>
		<pubDate>Wed, 27 May 2009 09:01:28 +0000</pubDate>
		<dc:creator>Anca Mocanu</dc:creator>
				<category><![CDATA[Saptamana 12 - Ce aleg sa insemne WhichWay in viata mea?]]></category>
		<category><![CDATA[alegeri]]></category>
		<category><![CDATA[devenire]]></category>
		<category><![CDATA[dezvoltare personala continua]]></category>
		<category><![CDATA[drum]]></category>
		<category><![CDATA[simtire]]></category>

		<guid isPermaLink="false">http://www.whichway.ro/?p=1012</guid>
		<description><![CDATA[Întâmplare? Coincidenţă? Încredere? A fost dorinţă. Şi a fost de ajuns. A fost şi teamă. Aşa a&#160;început. Mi-am dorit prieteni, deschidere, priviri calde. Am crescut eu, cât şi ceilalţi, dar şi NOI, echipa. Prin experienţe trăite şi împărtăşite. Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică? Ce aş face dacă aş renunţa la întrebări pentru [...]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: left;">Întâmplare? Coincidenţă? Încredere? A fost dorinţă. Şi a fost de ajuns. A fost şi teamă. Aşa a&nbsp;început.</p>
<p style="text-align: left;">Mi-am dorit prieteni, deschidere, priviri calde. Am crescut eu, cât şi ceilalţi, dar şi NOI, echipa. Prin experienţe trăite şi împărtăşite.<br />
Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică? Ce aş face dacă aş renunţa la întrebări pentru a încerca să aflu răspunsuri prin ei, prin oameni? Aceste două sintagme le adună proiectul. Am învăţat să renunţ la a mai adăuga de fiecare dată &#8220;pentru mine; în concepţia mea etc.&#8221;, expresii care să accentueze şi mai mult nota persoanlă a articolelor. De ce aş mai face asta dacă oricum asta e esenţa proiectului, să scriu în primul rând pentru mine, iar apoi pentru voi, cei care mă citiţi?<span id="more-1012"></span></p>
<p style="text-align: left;">Răspunsul meu la întrebarea de astă săptămână nu este unic, ci un cumul. Un drum aleg să fie Whichway în viaţa mea. O potecă, o etapă pe care să o traversez alături de oameni frumoşi şi plini, pe a cărei drum să mai pot afla câte o frântură din mine, din viaţă, din cei din jur. Fărâmă cu fărâmă. O pată de culoare, de linişte, de interiorizare şi problematizare, de conştientizare. Mi-a zburat gândul la o poezie a lui Octavian Paler pe care o îndrăgesc foarte mult, parte din răspunsul alegerilor mele e găsit&nbsp;acolo:</p>
<p style="text-align: left;">
<p style="text-align: center;"><strong>Lecţie inutilă de&nbsp;logică</strong></p>
<p style="text-align: center;">Octavian&nbsp;Paler</p>
<p style="text-align: center;">&#8220;Aşa se întâmplă logic,<br />
plecăm şi sosim undeva.<br />
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,<br />
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,<br />
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,<br />
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,<br />
nu sosim unde-am vrut<br />
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva<br />
totul e logic<br />
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,<br />
totuşi am plecat şi am sosit undeva,<br />
am greşit drumul, dar am sosit undeva,<br />
dar când nu mai sosim nicăieri<br />
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem<br />
dacă nu sosim&nbsp;nicăieri?&#8221;</p>
<p style="text-align: left;">Întrebarea nu mai e antonimul răspunsului, ea devine complicele cel mai aprig, apt să îmi susţină cu dârzenie propria-mi sensibilitate. Un abandon al raţiunii şi o îmbrăţişare a simţirii.<br />
Aleg să fiu eu, neîncorsetată, spontană. Aleg să fiu. Aleg să gust viaţa.  Aleg o scriitură sinceră. Pentru mine şi pentru ceilalţi. Pentru devenirea noastră. Fiecare articol, o piesă de puzzle întregind un&nbsp;om.</p>
]]></content:encoded>
			<wfw:commentRss>http://www.whichway.ro/2009/05/27/temei-simtit-nu-rationat/feed/</wfw:commentRss>
		<slash:comments>3</slash:comments>
		</item>
	</channel>
</rss>

