Unde suntem noi?
Oare in viata putem fi doar EGOISTI sau doar ALTRUISTI? Cred ca nu, dar totusi tindem sa adoptam unul dintre cele doua comportamente in mare parte a situatiilor.
Cat despre mine…ce sa spun… accept uneori lucruri pentru a-I multumi pe cei din jur chiar daca nu ma reprezinta…dar vreau sa indrept acest lucru.
Ma gandesc des ca avem o singura viata si nu trebuie sa ne lasam purtati de dorintele altora…

O SINGURA VIATA AVEM!!!
Trebuie sa fim responsabili pentru ea, trebuie sa ne respectam, trebuie sa ne iubim pe noi mai mult decat orice altceva sau…altcineva. Poate suna egoist, poate fi egoist la prima vedere, dar haideti sa privim si din alt punct de vedere. Aceasta abordare a vietii te face sa te simti INCREZATOR in fortele proprii, sa ai PUTERE in viata sa poti face lucruri pentru a-i ajuta pe ceilalti. Si atunci ai de ales intre aceasta atitudine si mod de viata si varianta in care esti DEPENDENT de parerile celorlati si de actiunile lor, sa fii omul care ar face orice care sa-i multumesca pe cei din jur.

Deci alegi RESPECTUL celorlalti sau DEPENDENTA fata de ei?
(Si aici sunt inspirata dintr-un citat pe care l-am citit acum mai multi ani…era ceva de genul “Vrei ca ceilalti sa te respecte sau sa-ti planga de mila?”)
Este greu, este cumplit de greu. Aceasta abordare te face sa pierzi relatii – de dragoste, de prietenie, de orice fel…

Oare aceste relatii  sunt reale, sunt sanatoase?
Oare oamenii acestia, care renunta la tine pentru ca nu esti ca ei sau nu esti ceea ce vor ei, te respecta, vad in tine ceea ce esti cu adevarat? Respecta PERSOANA care sta langa ei sau un IDEAL care atunci cand nu devine realitate nu mai este bun de nimic?

Este normal sa ceri celui de langa tine sa se schimbe pentru tine?
Nu oare ar trebui sa acceptam ca suntem diferiti? Cu ce asteptari ar trebui sa intram intr-o relatie?

Sa acceptam sau nu?