Mulţi cred că de fapt cheia succesului este să fii şmecher, realist, versat, egoist şi “înfipt”. Deşi această cale poate să meargă pentru unii, eu cred că pe termen lung, calea “luminii” este cea mai eficientă. Mai ales dacă ideea de succes include şi fericirea ta cât şi fericirea celor din jur, cum e cazul meu. În acelaşi timp, cred că ete important să faci ceea ce-ţi inspiră pasiune pentru că altfel s-ar putea să îţi lipsească energia necesară. Dacă aş avea succes făcându-l pe altul să eşueze, nu aş putea considera acest lucru un succes, pentru că ar fi un succes numai dintr-u singur punct de vedere: al meu. Dar acesta ar fi un mod redus de a privi lumea, pentru că important este contribuţia fiecăruia la bunăstarea tuturor, deşi în sutiatii extreme, recunosc că aş putea uita cu uşurinţă acest lucru. Dar atâta timp cât am capul pe umeri trebuie să acţionez eficient şi asta înseamnă să acţionez astfel încât să produc cât mai multă valoare pentru cât mai mulţi oameni.

Având clar în minte ceea ce vreau să fac şi cum vreau să le îmbin: Tai Chi, training şi coaching, blogging şi alte chestii, rămâne doar să îmi depăşesc blocajele care mă împiedica să transform aceste dorinţe într-o realitate.

Care ar putea fi aceste blocaje?

1. Lipsa de încredere în faptul că alţii vor aprecia ceea ce fac eu, găsind munca mea valoroasă. Eu sunt sigur că am ceva de oferit, dar în adâncul meu nu simt deloc faptul că şi altcineva ar putea aprecia lucrurile astea. Mai ales că de fiecare dată când am încercat să ofer ceva, chair şi pe gratis, nimeni nu a fost interesat nici măcar de un “preview”. Sau aproape de fiecare dată.

2. Faptul că nu văd posibilitatea de a primi o sumă considerabilă de bani în schimbul unei activităţi pe care o fac cu plăcere. Vreau să îmi schimb această atitudine dar am impresia că numai având succes şi câştigând efectiv nişte bani pot să ajung să simt în permanenţă că banii sunt uşor de obţinut. Un fel de cerc vicios din care se iese lent, dar şi asta cred că se poate schimba.

3. Oare am vreo prejudecată faţă de ideea de a avea mulţi bani sau faţă de oamenii foarte bogaţi? Steve Pavlina spunea că relaţia ta cu oamenii cei mai bogaţi este exact relaţia ta cu ideea de bani în sine. De exemplu, dacă cineva crede că oamenii bogaţi sunt inaccesibili sau sunt doar la televizor, atunci va fi puţin probabil să devină el însuşi un om bogat. Sau dacă cineva crede că toţi oamenii bogaţi au devenit bogaţi furând sau înşelând pe alţii, atunci el nu va reuşi niciodată să ajungă bogat fără a fura, pentru că în mintea lui cele două aspecte sunt corelate. Dacă va vrea să fie cinstit, se va sabota singur şi nu îşi va permite să aibă succes. Întrucât eu nu vreau să devin şarlatan, trebuie să am grijă să nu fac astfel de asocieri şi să fiu deschis către ideea de a avea succes făcând lucruri frumoase şi cinstite.

În primul rând, categoric nu consider că oamenii bogaţi sunt şarlatani, dar cred că am impresia că în România, oamenii bogaţi sunt în general şarlatani. În afară, am văzut mult prea mulţi oameni dintre cei mai minunaţi şi mai autentici care au atins o situaţie financiară extraordinară şi abundena lor le permite să dea şi mai mult altora. Dar la noi, nu pot spune că sunt prieten cu foarte mulţi oameni bogaţi ca să văd ce fel de oameni sunt.

În al doilea rând, mă reţine şi faptul că nu cred că ar trebui să am mai mulţi bani ca alţii, şi de fiecare dată când văd oamenii străzii dormind în frig şi mizerie mi-e greu să procesez ceea ce se întâmplă chiar sub nasul nostru, şi mă întreb ce drept am eu să mă lăfăi într-un apartament de 2 camere şi să beneficiez de atâtea avantaje. Pe de altă parte, sunt sigur că, având foarte mult, aş putea şi eu la rândul meu să dau mai departe din ceea ce am, creând abundenţă şi pentru alţii. Aş putea de exemplu să îi învăţ cum voi fi ajuns eu de la situaţia mea actuală la abundenţa pe care o voi avea atunci.

4. Vârsta este de asemenea un factor care poate pune semne de întrebare. Cine ar vrea să apeleze la serviciile unui om de 22 de ani ca să îl înveţe pe el cum să îşi schimbe viaţa în bine? Ce om de 30, 40 de ani ar vrea să înveţe de la mine cum să trăiască mai eficient sau mai bine? Singurul lucru care îmi dă siguranţă aici este profesia de instructor de Tai Chi, pentru că acolo chiar este evident că cineva care stăpâneşte tehnica poate să înveţe pe cineva care este începător, indiferent de vârsta, şi chiar am avut satisfacţia de a primi câteva complimente în acest sens.

În concluzie, vreau să actionez in doua feluri principale: in primul rand sa ma perfectionez cat mai mult in toate domeniile în care vreau să profesez, pentru a compensa printr-un exces de zel lipsa “prestanţei” de mare trainer, autor sau alte chestii, iar în al doilea rând, să spun tuturor despre ceea ce fac cu încredere, pentru a atrage cât mai multe cunoştinţe şi oameni care au aceleaşi preocupări.

Iar o astfel de atitudine ridica semne de intrebare spiritului, ma duce cat mai aproape de limite si imi ofera posibilitatea de a depasi orice situatie. Provocari. Pentru ca sunt pus in fata unor alegeri care pot avea un efect de domino. Felul in care accept alegerile pe care le fac are relevanta in ideea de curba ascendenta sau descendata a vietii mele. Asumare, responsabilitate, evolutie.

Un mod prin care vei reusi sa te deschizi este sa introduci elemente extraordinare in tot ce ti se pare ordinar / banal / comun, atat timp cat faci asta constientizand. Fa ceva indedit, diferit, intr-un prezent continuu.

Intreaba-te cat si ce ai riscat astazi si unde crezi ca te vor duce acestea, construieste-ti actiunile altfel decat de obicei si cauta sa iti raspunzi abia atunci cand simti ca instinctul si impulsul de moment te-au adus intr-un loc nou, langa oameni noi. Vor fi aceleasi / aceeasi, dar ii vei vedea si-i vei trai diferit. Mai plin, mai curat. Intreaba-te cat si ce ai invatat astazi si cat ai asezat in tine din toate astea. Cum te poti folosi de fiecare secunda pe care o traiesti, in asa fel incat sa bucuri de impliniri?

Cauta sa adaugi in tine lucruri si intamplari noi, in fiecare zi. Tu te cunosti cel mai bine, deci tu stii pasi pe care poti sa-i faci pentru a ajunge acolo cat mai des. O continuitate in actiuni si aceasta dorinta de cunoastere pot determina un comportament deschis.

Spuneam mai sus de acceptare – cred ca e primul pas pe care il poti face. Tu ce crezi? Te definesti ca un om deschis?

Treci prin gradina care e viata ta si ai multe ganduri (pe garduri) pe langa care treci… si iti doresti cel mai adesea doar ce-i mai bun si pentru tine, si pentru cei din jurul tau.

Oare de ce atat de multi oameni prefera sa aleaga gandurile rele, crengile uscate din gradina lor?
Poate pt ca uneori asta e mai usor…? Sa culegi merele stricate cazute pe jos…
Comoditatea si siguranta de care multi au disperata nevoie ne tin sa ne ridicam privirile in sus la toate bunatile din varful pomului.
Cine poate ajunge in varf?
Cel care vrea… cel care alege… cel care gandeste pozitiv.

Ia o foaie si raspunde la aceste trei intrebari! Cat de sincer vei raspunde?

A fi responsabil e o alegere care necesita mult efort si staruinta, e insasi expresia vointei noastre. De prea multe ori insa uitam sa vedem libertatea ca pe o constanta pozitiva si sa actionam, neingraditi fiind de tot felul de bariere decat cele ridicate de noi insine prin inchistarea in diverse clisee si gandiri stereotipate.

Nu ne place ceea ce vedem si ceea ce traim, dar nici nu participam, nu ne angajam in a intreprinde ceva de frica de a sparge gheata si de a iesi in afara spatiului nostru de confort. Ne spunem de prea multe ori ca nu merita, ca oricum nu vom avea efect daca vom face ceva in directia opusa celei dicatate de o lancezeala dusa catre indolenta si nepasare, directie patronata adesea de majoritate. Libertatea e insotita de responsabilitate, sa nu uitam! Suntem responsabili pentru ceea ce facem, acel „asa a fost sa fie” e doar un pretext. Avem libertatea de a fi propriii nostri stapani, nu putem da vina pe ceva ales de noi, fie si prin tacere.

Ce daca tu esti unul contra multi? Primul pas e sa recunosti dificultatile si carentele din jurul tau astfel incat sa iti formezi o atitudine. Iar sa iei o atitudine e mai important decat simplul fapt de a opina, fie si in gura mare. Nu te vei face ascultat daca nu dezvolti si un comportament prin care sa ilustrezi ceea ce vociferezi! De multe ori e mai simplu, stiu, sa te faci ca nu ai auzit decat sa te faci auzit! Dar asta face diferenta! Asta presupune sa nu te limitezi si sa nu traiesti epidermic, sa te implici.

Noi putem controla ceea ce se petrece in jurul nostru, oamenii ne pot oferi multa incredere in noi insine. Ca fiinte sociale, nici nu ne-am da seama de libertate si responsabilitate daca am trai intr-un continuu intuneric.

Avem datoria, apoi, sa impartasim si altora ce noi am constientizat, incepand cu cei mai apropiati si usor de persuadat, prietenii si cunoscutii, oamenii care pun credit in noi. Avem tendinta sa apreciem mult mai mult ceva ce vine ca o recomandare din partea unui prieten sau a unor oameni care ne vor binele. Sa incepem cu ei, sa imprastiem o idee valoaroasa, un concept frumos! E important sa stie si ceilalti, nu e de ajuns sa stim numai noi!

E esential, pentru a deveni responsabili si constienti de puterea pe care fiecare dintre noi o are, dar nu o valorifica, sa iesim din starea noastra de comoditate si sa ne producem un moment de reflectie asupra a ceea ce ne inconjoara. Sa problematizam, sa ne punem intrebari, ca apoi sa incercam sa construim raspunsuri si atitudini. Sa cladim un echilibru nou. Schimbarea vine din interior, dar hai sa o facem vizibila, cunoscuta! Sa inlocuim greu cu complex! Sa invatam sa ne dezvoltam un obicei prin implicare si repetivitate! Sa preschimbam ganduri si reactii in comportamente!

Ce te deosebeste pe tine de restul pe care ii condamni pentru ca nu fac nimic pentru binele acestei natiuni, societati? Ce faci tu pentru a te detasa de cei pe care adesea ii critici? E vital sa acceptam aeasta provocare si sa avem certitudinea ca merita sa ne bucuram de partea plina a paharului. Daca nu incerci ai mai multe de pierdut decat daca incerci. Iar daca reusesti, bucura-te! Nu te complace cu aclamatii de tipul „lasa!”, „n-ai cu cine!”. Increde-te in oamenii din jurul tau si realizeaza impreuna cu acestia acel ideal de bine, de frumos. Nu trebuie sa ramana doar un deziderat, poate fi tangibil. A avea atitudine si a fi responsabil inseamna a sti cine suntem si incotro ne indreptam. Totul se reduce la depasirea unor limite si eliberarea de tiparele colective pentru a invata lucruri noi despre noi insine si despre ceea ce putem realiza. Nimic mai mult decat o puternica educatie a disciplinei si respectului fata de sine si fata de ceilalti, fata de natura, de viata!

Articolul respira prin toti porii un INDEMN! Acela de a anima ceva impietrit, impotmolit, de a insufleti voci fara vlaga sau tematoare, de a pulsa empatic, dar egoist in acelasi timp, pornind de la ideea ca o facem in primul rand pentru noi! Singura amenintare si frana in calea reusitei e sa nu dorim sa luptam pentru a umple golurile si a colora paloarea reiesita din existenta lipsurilor si a problemelor. E minunat sa faci ce trebuie, dar nu pentru ca trebuie, ci pentru ca asa simti!

Ma enerveaza oamenii care se plang. Ca nimic in tara asta nu merge cum trebuie. Ca e mizerie pe jos. Ca e un trafic infernal. Ca politicienii sunt corupti si iau decizii proaste, care ne afecteaza pe toti. Ca mijloacele de informare in masa mai mult dezinformeaza sau au o puternica tendinta de tabloidizare. Ca orasele sunt poluate si tot mai putine paduri raman. Ca deseurile nu se recicleaza. Parca sunt o soacra ce toata ziua sta incruntata, cu mainile in sold si critica. Foarte putini din ei iau o atitudine – sa schimbe lucrurile de mai sus in mai bine, sa gaseasca solutii.

Ce atitudine?

Fa tu ca lucrurile sa mearga mai bine in “tara asta”. Inscrie-te intr-un ONG si participa sau chiar initiaza proiecte sociale. De mediu. De protectie a drepturilor cetatenesti. De promovare a democratiei curate. Vrei sa-ti dau o lista de astfel de ONG-uri unde poti face proiecte care sa schimbe ce e in jur in bine? Ei bine nu. Trebuie sa inveti sa nu mai astepti de la altii “mura in gura”. Trebuie sa inveti sa te informezi – gasesti tot ce ai nevoie online. Suni, iti aloci un timp din timpul tau voluntariatului, te implici si faci un pic de bine in jur, facandu-ti bine si tie – cunosti oameni, capeti experienta relevanta pentru CV.

E un trafic infernal? Mergi cu mijloacele de transport in comun. Mergi cu bicicleta. Fi primul care aplauda un spectacol – vei vedea cum toti ceilalti vor incepe si ei sa aplaude. Fi un exemplu de “good practice” si nu doar atat – povesteste-le ci celorlalti cat e de cool sa fii eco-friendly. Te vei simti mai bine, la fel si orasul in care locuiesti.

Politicienii sunt corupti? Inscrie-te in Asociatia ProDemocratia. Initiaza dezbateri cu societatea civila, invita si cativa parlamentari. Participa la observarea alegerilor. Cand am fost voluntar APD am participat la un proiect numit “Turism electoral” – am identificat pe listele de votare votanti care au votat pe mai multe liste, fiind platiti pentru asta, urmand ca celor gasiti sa li se intocmeasca dosar penal. A urmat un material de presa, o comunicare activa care a speriat votantii si a scazut mult sansele ca fenomenul sa se mai repete. Ceva de genul acesta poate stopa coruptia. Altceva – nu da niciodata mita, citeste zilnic presa, mergi si voteaza dupa ce te-ai informat bine. Vei face lumea mai buna.

E atat de simplu si comod sa ne plangem. E simplu si sa gasim solutii, doar ca trebuie sa gandim mai mult, sa iesim din zona de confort pentru a le pune in practica. Doar asa ne auto-depasim, crestem, devenim mai buni. Noi alegem daca suntem intre cei lenesi, invidiosi pe sistemele de succes din alte tari, sau intre cei cu initiativa, care fac lucrurile sa se intample.

Cred foarte mult ca lucrurile mari se pot face doar prin multe lucruri mici care tind spre acelasi scop. Lucruri mari cum sunt obisnuinta de a recicla, o Romanie mai curata, mai verde, mai ordonata si curata, construirea unui brand de tara coerent, o viata culturala sanatoasa, diversa, o viata personala mai echilibrata. Fiecare dintre ele se poate realiza incepand cu lucruri mici: cautam pubele de gunoi impartite pe sticla, hartie si plastic, refuzam pungile de plastic de la magazin fiindca venim cu ele de acasa, stingem aparatele electronice noaptea, mergem la plantari de copaci.

Ne gandim la valorile noastre, citim literatura romana, calatorim in alte tari, invatam de la ei si aplicam aici, le povestim despre ceea ce suntem si cautam feed-back, gasim timp si pentru noi, liniste, armonie. Nu ne mai plangem daca nu avem de gand sa actionam. Ne concentram pe solutii si nu pe probleme. Devenim mai buni si facem si lumea din jur mai buna. Succes!

Mentori: Asociatia ProDemocratia, Asociatia MaiMultVerde, AnimalsSaveThePlanet, Razvan Crisan, Andrei Rosca.

]]> http://www.whichway.ro/2009/04/03/nu-fi-o-soacra-acra/feed/ 2 http://www.whichway.ro/2009/04/01/misterul-responsabilitatii/ http://www.whichway.ro/2009/04/01/misterul-responsabilitatii/#comments Tue, 31 Mar 2009 22:01:27 +0000 Razvan Olaru http://www.whichway.ro/?p=255 Sincer, responsabilitatea sociala in Romania este, dupa parerea mea, invaluita in mister. E un taram intunecat pe care pasesti cu frica. E straduta intunecata, aparent, pe care ti-e frica sa mergi noaptea. Nestiind defapt ca odata ce ai facut cativa pasi, totul se lumineaza, totul devine mai cald, mai frumos. Brusc mai multe lucruri din viata ta prind culoare. Culoarea speciala despre care am vorbit!

E un drum lung de urmat si totusi atat de simplu. Responsabilitatea sociala vine odata cu atitudinea aceasta. Atitudinea, si dorinta, de a fi responsabil social.

A fi nu inseamna doar sa participi la un eveniment, la fel cum nimeni nu prea te poate forta sa devii responsabil. Am zis-o deja nimeni nu se schimba, decat daca-si doreste acest lucru.

Zi de zi, cand merg pe strada observ lumea din jur. De ceva vreme am incetat sa ma uit, la cum arata, ci sa vad esarfa misto, combinatia reusita de culori, lantisorul ce-ti ia privirea… Incerc sa gasesc pasiunea ce-i animeaza, si sa le acord respectul ce-l merita. Pentru mine asta inseamna sa fii responsabil social, dar se mai adauga multe lucruri.

Fii responsabil pentru copilul ce-l vei avea, fii responsabil pentru cei din jur, aratandu-ti respectul fata de tine ca si om integru, si apoi fata de ceilalti, pentru a fi la randul tau respectat.

Desigur, traim intr-o lume materiala, plina de oameni ce dau curs naturii egoiste ce se ascunde-n noi. Dar de asta suntem noi aici, astia de avem onoarea si privilegiul (castigat) de a ne numi oameni buni. Ce ne zbatem sa dam un exemplu ca se poate. Si facem toate astea pentru o lume mai buna. Pentru o tara mai buna. Pentru un oras mai frumos si o familie mai iubitoare. Pentru prietenii grozavi pe care-i avem, sau o sa-i avem. Pentru tine.

Pacat ca trebuie sa incepi cu partea mai grea, trebuie sa incepi cu tine pentru a putea face o diferenta, si sa-ti continui ascensiunea.

Ar trebui sa ne gandim, la ce padure o sa mai mergem in 10-15 ani, daca continuam asa. Sau poate vrei sa vezi iarba-n parcuri, doar dupa ce dai mormanul de gunoi la o parte, vrei sa respiri aerul curat doar dupa in “magazine specializate” cum se vehiculeaza prin filmele SF.

Vrei doar sa-i povestesti copilului tau de verdeata? De momentele in care puteai sa te mai plimbi linistit printr-un parc, fara sa te asalteze un agent de vanzari din 5`n 5 metri, fara sa te deranjeze din clipa-n clipa un altu` cu manelele lui. Aici se pot discuta prea multe. Cred cu tarie ca, a fi responsabil social e doar o atitudine, pe care trebuie sa ti-o insusesti…

Si nu te poate ajuta mai nimeni, devii responsabil cand esti satul de mizeriile celorlalti, si crezi ca poti sa schimbi ceva, cand respecti persoanele din jurul tau dar si mediul in care traiesti. Cand le multumesti ca existi, si incerci sa schimbi unele lucruri.