E fain aici in Cotroceni. Am niste amintiri frumoase aici, in Ceainarie, in cartier si mereu devin melancolica atunci cand ajung aici. E oarecum ciudat cum, exact in seara aceasta, cand scriu despre lucrurile frumoase din anul care tocmai se incheie, sunt in Cotroceni. Am locuit aici jumatatea cea ai plina de viata si bucurie a anului. Si acum m-am intors cumva, sa scriu, sa beau un ”Fire Place” si sa ascult Tracy Chapman in Ceainarie.

Pentru ce sunt eu recunoscatoare? Pentru tot! Pentru anul acesta in care am devenit mai vesela, mai glumeata, mai intelegatoare, mai buna.

Pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut sau am ajuns sa-i cunosc, si de care m-am apropiat, pentru prieteni vechi si noi. Pentru cei care au ramas, si cei care au plecat din viata mea. Pe unii i-am indepartat chiar eu, constient sau nu, iar altii au plecat pur si simplu desi, daca ar fi depins de mine, m-as fi dat toata ca sa ramana. Sau as fi plecat cu ei, daca m-ar fi luat.

Ma bucur ca in acest an am terminat facultatea si incet incet am inceput sa merg pe drumul meu. Ca am avut urechile larg deschise cand m-a strigat, si acum am inceput sa las firimituri, ca Hansel si Gretel, pentru ca ma mai pierd din cand in cand. Sunt impacata cu mine, cu ceea ce fac si urmeaza sa fac. Mi-e bine

photo credit: Findsiddiqui

Am invatat in ultima vreme  ce inseamna acceptare si cu pasi mici observ ca  incep s-o pun in practica. Imi dau un ”+” pentru asta. Am inteles pana la urma ca schimbarea nu e ceva rau, ba chiar uneori imi place. Ca Dumnezeu nu inchide o usa fara sa deschida o fereastra , ca unele lucruri frumoase se termina, dar mereu lasa loc altora.

Ma bucur de casa minunata in care stau, si de prietenii cu care o impart si care au devenit mai mult decat familia mea, sunt o parte din mine. Imi dau seama ca tot anul i-am avut aproape, ca tot anul am fost impreuna, si ca ei imi intaresc felul de a fi. Prima mea provocare de WhichWay, undeva prin septembrie, a fost sa le spun prietenilor mei cat de importanti sunt pentru mine. Zic ca in ultimele saptamani chiar am reusit.

Sunt recunoscatoare pentru vara pe care am petrecut-o intr-o mansarda in Cotroceni, pentru vacanta din august (urasc cuvantul ”concediu”), pe care am avut curajul sa o petrec (in mare parte) singura, in tari straine, incercand sa-mi dau seama cine sunt si unde mi-e locul. Si pentru ca, atunci cand am aflat, m-am intors mai repede acasa ca sa plec cateva zile si in Vama Veche. {pentru frumusetea post-ului, nu o sa scriu aici ca apoi mi-a parut rau ca n-am mai stat cateva zile in Franta}

Imi pare bine ca anul acesta am redescoperit cum e sa iubesti ca la 16 ani, apoi am redescoperit ce inseamna sa suferi, tot ca la 16 ani, si apoi m-am gasit pe mine. Inca ma mai gasesc, inca mai am lucruri de descoperit, inca ma vad uneori cautand un echilibru, dar partea asta o las pentru saptamana viitoare. Caut un cuvant care sa rezume ce a insemnat 2009 pentru mine, si cred ca l-am gasit: PASIUNE. Si in momentele high, si in cele low… a fost un an pe care simt ca l-am trait!

Sunt recunoscatoare pentru 2009!

PROVOCARE: 1. Continui ”Don’t assume, explore!”.

2. Sa ma gandesc la resolutions, pe care urmeaza sa le pun in scris la urmatorul WW.

Unde suntem noi?
Oare in viata putem fi doar EGOISTI sau doar ALTRUISTI? Cred ca nu, dar totusi tindem sa adoptam unul dintre cele doua comportamente in mare parte a situatiilor.
Cat despre mine…ce sa spun… accept uneori lucruri pentru a-I multumi pe cei din jur chiar daca nu ma reprezinta…dar vreau sa indrept acest lucru.
Ma gandesc des ca avem o singura viata si nu trebuie sa ne lasam purtati de dorintele altora…

O SINGURA VIATA AVEM!!!
Trebuie sa fim responsabili pentru ea, trebuie sa ne respectam, trebuie sa ne iubim pe noi mai mult decat orice altceva sau…altcineva. Poate suna egoist, poate fi egoist la prima vedere, dar haideti sa privim si din alt punct de vedere. Aceasta abordare a vietii te face sa te simti INCREZATOR in fortele proprii, sa ai PUTERE in viata sa poti face lucruri pentru a-i ajuta pe ceilalti. Si atunci ai de ales intre aceasta atitudine si mod de viata si varianta in care esti DEPENDENT de parerile celorlati si de actiunile lor, sa fii omul care ar face orice care sa-i multumesca pe cei din jur.

Deci alegi RESPECTUL celorlalti sau DEPENDENTA fata de ei?
(Si aici sunt inspirata dintr-un citat pe care l-am citit acum mai multi ani…era ceva de genul “Vrei ca ceilalti sa te respecte sau sa-ti planga de mila?”)
Este greu, este cumplit de greu. Aceasta abordare te face sa pierzi relatii – de dragoste, de prietenie, de orice fel…

Oare aceste relatii  sunt reale, sunt sanatoase?
Oare oamenii acestia, care renunta la tine pentru ca nu esti ca ei sau nu esti ceea ce vor ei, te respecta, vad in tine ceea ce esti cu adevarat? Respecta PERSOANA care sta langa ei sau un IDEAL care atunci cand nu devine realitate nu mai este bun de nimic?

Este normal sa ceri celui de langa tine sa se schimbe pentru tine?
Nu oare ar trebui sa acceptam ca suntem diferiti? Cu ce asteptari ar trebui sa intram intr-o relatie?

Sa acceptam sau nu?

In complexitatea si multitudinea situatiilor de viata suntem pusi adesea in fata unor alegeri pe care trebuie sa le facem pt a merge mai departe . Nu  exista retete sau solutii fixe pentru  rezolvarea unor situatii,  nu sunt retete care sa ne spuna daca uneori trebuie sa schimbam ceva sau de asemenea sa acceptam .

Alegerile pe care trebuie sa le facem privind schimbarea sau acceptarea unei situatii ne sunt dictate de niste indicatori pe care trebuie sa-i ascultam, indicatori care tin doar de propria noastra persoana si  de ceea ce dorim cu adevarat , ceea ce ne face pe noi fericiti sau ne motiveaza, ori in care credem .

Fiecare context este diferit , orice alegere este buna atata timp cat suntem ok si ne simtim bine cu ea . Este pacat sa urmam unele trenduri sau cutume sa ne raportam la altii si la situatiile lor in incercarea de  a gasi raspunsuri pentru noi cand raspunsul se afla exact acolo unde este si intrebarea.

Adesea cele mai complicate lucruri au o rezolvare extrem de simpla daca privim catre ceea ce dorim si ceea ce simtim cu adevarat. In principiu, cea mai buna decizie privind o schimbare a noastra, sau acceptare a unei situatii o vom putea lua atunci cand vom fi liberi si vom sti cu adevarat ce e important pentru noi si ce ne face fericiti  ☺ !

Schimbare sau acceptare ? Cui ii pasa?  Important e sa fim bucurosi cu decizia noastra !

Citat:

“Important este sa ai puterea de a schimba lucrurile care pot fi schimbate, sa ai puterea de a accepta lucrurile ce nu pot fi schimbate si cel mai important sa poti face diferenta intre cele doua categorii.”

Iar o astfel de atitudine ridica semne de intrebare spiritului, ma duce cat mai aproape de limite si imi ofera posibilitatea de a depasi orice situatie. Provocari. Pentru ca sunt pus in fata unor alegeri care pot avea un efect de domino. Felul in care accept alegerile pe care le fac are relevanta in ideea de curba ascendenta sau descendata a vietii mele. Asumare, responsabilitate, evolutie.

Un mod prin care vei reusi sa te deschizi este sa introduci elemente extraordinare in tot ce ti se pare ordinar / banal / comun, atat timp cat faci asta constientizand. Fa ceva indedit, diferit, intr-un prezent continuu.

Intreaba-te cat si ce ai riscat astazi si unde crezi ca te vor duce acestea, construieste-ti actiunile altfel decat de obicei si cauta sa iti raspunzi abia atunci cand simti ca instinctul si impulsul de moment te-au adus intr-un loc nou, langa oameni noi. Vor fi aceleasi / aceeasi, dar ii vei vedea si-i vei trai diferit. Mai plin, mai curat. Intreaba-te cat si ce ai invatat astazi si cat ai asezat in tine din toate astea. Cum te poti folosi de fiecare secunda pe care o traiesti, in asa fel incat sa bucuri de impliniri?

Cauta sa adaugi in tine lucruri si intamplari noi, in fiecare zi. Tu te cunosti cel mai bine, deci tu stii pasi pe care poti sa-i faci pentru a ajunge acolo cat mai des. O continuitate in actiuni si aceasta dorinta de cunoastere pot determina un comportament deschis.

Spuneam mai sus de acceptare – cred ca e primul pas pe care il poti face. Tu ce crezi? Te definesti ca un om deschis?