viata are puterea extraordinara de a face miracole, iar ca acestea sa se materializeze este important ca noi nu doar sa le cerem ci sa le si lasam sa se intample.

Ca sa fie mai usor de inteles ce vreau sa spun, m-am gandit sa expun aici o poveste pe care poate multi dintre voi o stiti. Un om sarac a inceput la un moment dat sa se roage la Dumnezeu ca sa castige la loto. A inceput prin a isi spune toata speranta ca prin rugaciunea lui zilnica Dumnezeu in va asculta. Asadar, cu disciplina, se ruga seara de seara. In primele zile si primele saptamani se ruga plin de incredere. Apoi, incet-incet parca ii venea sa il intrebe in rugaciuni pe Dumnezeu de ce nu castiga si el la loto. Dupa o perioada ajunsese ca in fiecare seara pe langa rugaciune sa il si intrebe pe Dumnezeu “Doamne, ma rog la tine seara de seara, duc o viata linistita si nu pacatuiesc. De ce nu imi raspunzi si mie la rugaciuni si sa ma ajuti sa joc la loto?”. Dupa o perioada se spune ca a primit si un raspuns de la Dumnezeu: “Dar de ce nu joci si tu la loto?”

photo credit: apgwhite

Pentru ca mi-am adus aminte si imi place sa ma cufund in aceste povesti pe masura ce le scriu, o sa mai povestesc una (sau mai bine zis o rescriu cu propriile detalii ). Cica la un moment dat vin indundatiile peste un satuc. Un nene gaseste un acoperis al unei case pe care se refugiaza si cu credinta in rugaciunea lui, se pregatea sa fie salvat. Avea credinta ca rugaciunea ii va trezi atentia lui Dumnezeu si va primi un ajutor pentru a fi salvat. Stand acolo la un moment dat cineva, ca se tinea de un bustean il intreaba “Hei, vrei sa vii cu mine pe bustean?”. El raspunde “Nu, multumesc. E riscant. Raman aici pentru ca ma rog si sunt sigur ca Dumnezeu ma va salva.” Mai sta el ce mai sta si inca un grup de oameni, pe un fel de pluta, trec pe langa el si il intreaba “Hei, vrei sa vii cu noi pe pluta asta?”. El raspunde “Nu, multumesc. E riscant si oricum Dumnezeu ma va salva.” Dupa inca cateva ceasuri, trec pe langa el doi cetateni intr-o barca si vazand ca acoperisul pe care el statea mai avea putin si avea sa fie inghitit de ape, vin spre el sa il ia cu ei “Hai cu noi in barca pentru ca aici o sa te ia apele si te vei ineca.” El le raspunde “Nu, multumesc. As veni, insa sunt sigur ca Dumnezeu ma va salva si nu vreau sa plec de aici si  sa nu ma gaseasca ajutoarele pe care el le-a trimis dupa mine.” Dupa cateva minute insa casa fu inghitita cu totul de ape, iar el se ineca. Dupa toate acestea vine si momentul Judecatii de Apoi. Aflat aici, cumva indignat intreaba “De ce nu am fost si el salvat, pentru ca m-am increzut cu totul in Dumnezeu?”. La care i se raspunde “Dar de ce ai refuzat toate cele trei ajutoare pe care ti le-am trimis?”

Prin aceste povesti nu am facut decat sa subiliez ceea ce deja am scris in randurile simple de la inceput: de multe ori ne pierdem in visuri, in a ne face sperante, in a ne astepta ca altii sa ne ajute, in a crede ca intr-o zi totul va fi mai bine….dar ne pierdem atat de mult in aceste dimensiuni, incat tot ceea ce vine catre noi, trece pe langa noi. Si ce este cel mai trist e ca aceste lucruri pe care le lasam sa treaca pe langa noi sunt chiar lucrurile pe care noi le cerem.

In ultima vreme am inceput sa vad din ce in ce mai mult viata ca pe un miracol. Chiar si ultima saptamana, prin exercitiul de sinceritate fata de mine si cei din jur, m-a condus direct si indirect tot catre aceasta constientizare – viata este un miracol ce se manifesta clipa de clipa. Fac o paranteza acum ca sa spun ca am dat drumul la radio si muzica pe care o ascult acum (intamplator sau nu) parca transmite acelasi lucru. Simt ca viata are aceasta putere de a ne simti pe fiecare dintre noi daca apreciem ceea ce ni se da sau nu, si practic ni se da pe masura lucrurilor pe care putem sa le apreciem.

Asadar, unde se ascund miracolele? In capacitatea noastra de a le constientiza zi de zi, clipa de clipa. Rezumand:

Singura conditie de a fi binecuvantati de cat mai multe miracole in viata noastra, este sa le constientizam pe cele care deja se intampla. Si, cu cat constientizam mai mult, cu atat ni se da mai mult!

PROVOCARE: Sa ma bucur saptamana asta de cat mai multe miracole pe care viata mi le ofera. Primul exercitiu a fost sa recitesc RECUNOSTINTA.

Mi se tot intampla in ultima vreme sa fiu intrebat cum fac de realizez atatea lucruri. Sincer, nu stiu daca fac multe lucruri, sau doar pare ca fac, insa pot sa raspund la alta intrebare. Aceasta intrebare ar suna cam asa “Ce si cum fac sa fac ce fac?”…oricat de mult sau putin fac.

Primele doua ingrediente ar fi acestea:
1.    Libertatea. Da, zi de zi am libertatea de a jongla cum vreau cu programul meu:

• Pot sa ma trezesc cand vreau si sa ma culc cand simt ca sunt obosit
• Pot sa mananc atunci cand mi-e foame
• Pot sa ies la o plimbare sau iau orice fel de pauza atunci cand simt nevoia
• Pot sa imi iau o zi libera sau chiar si mai multe (cateodata) cand simt ca este cazul
• Pot sa lucrez de unde vreau (acasa – in pat, la birou, in bare – sau in oras – intr-o ceinarie, in parc etc –)

2.    Odihna. Desi am pus si la punctul de mai sus ideea cu somnul, simt cumva sa subliniez acest punct.
Intotdeauna mi-am ales locurile de munca conform cu pasiunile si interesele mele. Am stat la fiecare loc de munca doar atata timp cat mi-a placut, dupa care mi-am dat demsia. La mai fiecare loc de munca, ce faceam era apreciat si recunoscut (fie printr-un simplu feedback, fie prin promovari sau chiar mariri de salariu). Cu toate acestea, abia acum, de cand sunt propriul meu “stapan” pot sa spun cu adevarat ca sunt productiv, eficient, creativ, fac lucruri cu adevarat de calitate etc.
Iar unul dintre aspectele care face diferenta este ca acum sunt odihnit. Rareori lucrez atunci cand nu mai pot de oboseala. Asta insemna ca daca este ora 11:00AM sau 15:00 sau orice alta ora din zi si imi este somn, ma culc.

Aceste doua aspecte ma ajuta foarte mult sa fiu mai tot timpul relaxat, creativ, atent la cei din jur, sa prin cat mai multe lectii din ce are viata sa imi ofere si probabil multe altele. Mai mult de atat aceste doua aspecte m-au ajutat sa imi imbunatesc multe relatii si cu cei din jur: cu familia sau chiar cu oameni cu care aveam lasate unele lucruri nerezolvate din trecut.

Desi se regaseste si mai sus, cumva o sa insist putin si separat pe acest aspect. In trecut de multe ori treceam cu vederea atunci cand simteam ca se intampla cu mine lucruri de care nu sunt multumit. Ce am inceput sa fac este sa fiu din ce in ce mai sincer, si de fiecare data cand simt ca trec printr-o perioada mai de “haos”, sa imi aloc timp sa ma observ. Si da, acum imi iau timp cu mine…fie ca sunt cateva clipe in fiecare zi sau sunt cateva zile legate, imi iau timpul de care am nevoie. Orice activitate si interactiune umana in care sunt implicat este direct influentata de starea mea de bine. Asa ca, daca mie nu imi este bine, sansele sunt destul de mici ca relatiile mele cu cei din jur sa fie bune. Deci, un alt lucru pe care il mai fac in perioadele de “haos” este ca stau mult mai mult timp cu mine si mai putin cu altii…tocmai pentru a nu ii afecta si pe ei cu “nebuniile” mele. Avantajul acestor momente de constientizare si a faptului ca imi aloc acest timp atunci cand este nevoie de el, e in primul rand faptul ca trec mult mult mai repede peste acea perioada. In acelasi timp, ajung in marea majoritate a cazurilor sa ajung si la cauza, si nu doar sa ma vad efectele.
De exemplu, inainte daca ma durea capul, luam un Paracetamol, indiferent de cauza. Acum, indiferent de cauza (pe care urmaresc sa o identific mai de fiecare data), nu mai e nevoie sa iau nici o pastila. In trecut insa nu ma uitam deloc la cauza, ci doar la efect – durerea de cap.

Rezumand, as mai adauga, din ce am descris mai sus: 3 – imi aloc timp cu si pentru mine si 4 – am rabdare sa indentific cauzele si nu sa ma opresc doar la a observa efectele.

In general acum, daca ar fi sa spun care ar putea sa fie secretul unui om de succes (uitandu-ma la oameni pe care i-am intalnit, oameni despre care am citit, personaje din filme), as spune asa:
Sa stii ca ceea ce simti sa faci, faci; si asta intr-o maniera cat mai libera si in care sa te regasesti zi de zi.

PROVOCAREA: Zilnic sa ma intreb – am facut azi ceea ce am simtit sa fac intr-o maniera cat mai libera si aproape de mine, in care m-am regasit total, fara sa fac compromisuri de dragul societatii?