Mi-am dorit prieteni, deschidere, priviri calde. Am crescut eu, cât şi ceilalţi, dar şi NOI, echipa. Prin experienţe trăite şi împărtăşite.
Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică? Ce aş face dacă aş renunţa la întrebări pentru a încerca să aflu răspunsuri prin ei, prin oameni? Aceste două sintagme le adună proiectul. Am învăţat să renunţ la a mai adăuga de fiecare dată “pentru mine; în concepţia mea etc.”, expresii care să accentueze şi mai mult nota persoanlă a articolelor. De ce aş mai face asta dacă oricum asta e esenţa proiectului, să scriu în primul rând pentru mine, iar apoi pentru voi, cei care mă citiţi?

Răspunsul meu la întrebarea de astă săptămână nu este unic, ci un cumul. Un drum aleg să fie Whichway în viaţa mea. O potecă, o etapă pe care să o traversez alături de oameni frumoşi şi plini, pe a cărei drum să mai pot afla câte o frântură din mine, din viaţă, din cei din jur. Fărâmă cu fărâmă. O pată de culoare, de linişte, de interiorizare şi problematizare, de conştientizare. Mi-a zburat gândul la o poezie a lui Octavian Paler pe care o îndrăgesc foarte mult, parte din răspunsul alegerilor mele e găsit acolo:

Lecţie inutilă de logică

Octavian Paler

“Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?”

Întrebarea nu mai e antonimul răspunsului, ea devine complicele cel mai aprig, apt să îmi susţină cu dârzenie propria-mi sensibilitate. Un abandon al raţiunii şi o îmbrăţişare a simţirii.
Aleg să fiu eu, neîncorsetată, spontană. Aleg să fiu. Aleg să gust viaţa.  Aleg o scriitură sinceră. Pentru mine şi pentru ceilalţi. Pentru devenirea noastră. Fiecare articol, o piesă de puzzle întregind un om.

Maria: Sunt incantata ca ai acceptat in sfarsit din partea “incotrocilor” o pereche de maini, de picioare..dar fatuk unde-i?? ca nu o vaz..mintea ta cumva umbla brambura?
Incotro: nu! Mintea mea este tot timpul conectata la a voastra!
Maria: dar eu vreau o fatucaaaa!
Incotro: Inchide ochii si ai sa o vezi!
Maria: Adica sa visez?
Incotro: Viseaza cat vrei!..nu te impiedica nimeni; tu esti propriul tau vis, poti face si deveni orice in aceasta frumoasa lume..nu trebuie decat sa crezi! sa crezi in tine si totul va veni de la sine!
Maria: Ce frumoasa eeee fatuca!! 
Iti multumesc INCOTRO!
Incotro: Nu, eu iti multumesc tie si tuturor “incotrocilor”care imi cladesc intotdeauna mii de zambete pe fatuca senina ce isi deschide sufletul la noi provocari menite sa izbucneasca in mii de imbratisari gratuite in aceasta LUME BUNA!

Pentru mine wichway e un way, e o stare de frenezie si euforie constanta, e o completare sufleteasca ce imi acopera neputinta prin putinta, frica prin curaj; totul devine caldura innabusita in cuvinte reusite negandite, dar rostite intr-un way magic ce ne face sa dansam liber catre aceasta viata colorata de noi, o viata in care noi suntem creionul ce traseaza linia unui nou inceput de fiecare data, unei noi dorinte, unui nou vis, unui nou joc in care cresti vazand cu ochii, in care iti lasi gandurile tinute prizoniere de-a lungul timpului sa zburde catre campiile inflorite si aromate in rasaritul viu al personalitatilor noastre ce se declanseaza intr-o explozie de artificii stralucitoare pe cerul deschiderilor deschise!

Prima experienta way ma intriga si ma chema catre acest drum al necunoasterii ce se incrutiseaza cu cel al cunoasterii..trebuia sa pasesc..si ..am pasit!..am descoperit o lume minunata ce s-a transformat intr-o perioada destul de scurta intr-o experienta vivace de lumini impartasite de aceste suflete minunate ce daruiesc de fiecare data un nou start de devoltare si pasiune in tot ceea ce intreprind.

Wichway exista pentru ca noi il hranim de fiecare data cu entuziasmul nostru, cu surasul nostru, cu binele din jurul nostru ce ne inconjoara de fiecare data cand suntem impreuna .

Aici ma ciocnesc de fiecare data cu o serie de cuvintele, care mai de care  :

 Incotro?

DEZVOLTARE PERSONALA

AUTOCUNOASTERE

Curaj                                    Armonie

Zambet                                Libertate                           Dualitate

Caldura                            Constrast                             Iubire
Culoare                                      Vise
 VIATA

ENERGIE(pozitiva   )

Multumesc tuturor!

Muzica care se aude în fundalul acestei mici ceainării mă face să ZBOR, pur şi simplu. Fără alte explicaţii.

Nu ştiu dacă e locul meu aici, nu sunt un artist al peniţei şi nici al cuvintelor.
Dar ce-i drept există lucruri mult mai importante. Şi prin aceasta mă refer la relaţii.
Deşi acum sunt pentru prima dată la întâlnirea fetelor simt o ambianţă plăcută.

Vreau ca în cadrul întâlnirilor WhichWay să scriu din instinct, pur şi simplu ce îmi vine pe moment, fără a analiza ceea ce scriu.

Simt acum.
Scriu acum.
Trăiesc acum.
Atât

]]> http://www.whichway.ro/2009/05/25/998/feed/ 2 http://www.whichway.ro/2009/05/24/whichway-un-loc-in-si-pentru-suflet/ http://www.whichway.ro/2009/05/24/whichway-un-loc-in-si-pentru-suflet/#comments Sat, 23 May 2009 21:01:40 +0000 Razvan Olaru http://www.whichway.ro/?p=994 Ca sa pot alege ce inseamna whichway ar trebui sa zic ce inseamna acum. Si asta va fi greu dar si atat de usor, greu de pus in cuvinte, usor de simtit!

Whichway a pornit de la o idee ce Mihail mi-a impartasit-o la un ceai de ciocolata. Instantaneu mi-a placut si a lasat si urme, am inceput sa am planific, sa sper si sa fiu nerabdator. Nerabdator din doua motive… Bucuria de a face ceva nou, si de a fi managerul de “proiect”. Acum am ajuns sa-mi placa mult mai mult tocmai pentru ca nu exista un manager de proiect, si fiecare isi poate aduce contributia.

A urmat apoi prima intalnire in care am discutat despre schimbare. Am vorbit atunci deschis, printre putinele dati despre lucruri atat de importante pentru mine, si mai ales ca apoi a urmat publicarea! Un pas atat de mare!

Important este ca in timp foarte scurt am devenit buni prieteni, whichway a devenit locul unde poti gasi sfaturi, consolare, ajutor si nebunie. Dar mai ales voie buna.

Cred ca ai prins ideea, whichway a devenit in timp foarte scurt, un “lucru” foarte important pentru mine. Un loc unde pot fi eu.. EU-L CARE EVOLUEAZA! si daruieste in acelasi timp.

Ce vreau sa devina sau ce aleg sa devina mai departe whichway in propria-mi viata?

O mentalitate. Simt ca acest lucru saptamanal poate deveni o mentalitate, o atitudine. Mereu deschis la a darui, dar si la invataturile ce le poti trage din discutiile cu cei din jur.

Simt si stiu ca eu sunt acum WhichWay! Un whichway ce evolueaza in mod constant. Vreau sa devenim cu totii o forta in Romania, care sa te ia prin surprindere si sa-ti tipe-n urechi, noaptea-n somn… SUNTEM AICI SI FACEM LUCRURI BUNE SI FRUMOASE!

Aleg ca whichway sa fie motorul unor intregi proiecte de modele in Romania, modele sanatoase, vesele si prospere, atat material dar mai ales si pe plan sentimental!

Asta simt ca vreau sa fac pe viitor, dar pentru aceasta mai am mult, foarte mult de lucrat la mine. Iar la whichway invat si este locul unde-mi pun interbarile necesare pentru a evolua.

Stiu asta, simt asta, VREAU ASTA!

Whichway este metoda ce va usra dar si brabi lucrurile.

Se spune ca baietii au nevoie de un loc, iar fetele de un motiv….

Ei bine aici am parte de ambele, de un loc cu foarte multa energie pozitiva ce abunda, din care pot te poti “incarca” dupa o zi in care am daruit parte din energia mea, este locul unde gasesti sustinere pentru lucrurile ce vrei sa le faci!

Whichway este si va fi pentru mine mereu portita prin care ai dialoguri cu tine, locul unde poti face cunostinta cu tine!

Dar si alte persoane, caci de asta am devenit o familie de prieteni, alte persoane ce sunt gata sa renunte la orice masti si perdele ridicate pentruaparare. Este si va fi locul in care esti vulnerabil, este clipa in care te conectezi la acel tu antic!

Sunt whichway, suntem whichway, suntem aici in primul flanc ce-ti tipa-n fata… ATACAM!

Atacam fricile, problemele, suntem aici pentru a ne gasi rezolvarea la problemele de care nu stiam, la dualitati. Este locul in care zambesc sincer si tip cat ma tin plamani… EU ALEG!

Whichway este locul ce-mi da puterea de a creste in visele mele. Locul unde am constientizat un vis si sunt sigur ca va fi si locul ce ma va sustine. Ba mai mult este locul prin care fac primul pas.

Tema pe aceasta saptamana este sa impartasesc si sa caut inteles in visul meu…

Pot sa fac asta foarte usor zicandu-l aici, dar prefer sa fascinez oamenii si sa ma faca nebun, inca impartasesc vise  si caut solutii. Caut persoanele ce ma vor ajuta sa fac acesti pasi…

Ma caut pe mine… cel gata de atac.

Un semn de intrebare fascinant, curios, jucaus, plin de viata. Asta inseamna pentru mine Incotro? Fac parte din intrebare la fel cum si intrebarea face parte din mine. Si e alegerea mea sa simt, sa gandesc si sa traiesc altfel. O alegere responsabila, verticala si asumata de care ma bucur foarte mult!

Incotro? Inspre tine, cel care ma citesti acum, curios fiind sa afli povesti ale unor oameni (ne)cunoscuti, bucati din viata lor. Tu, cel care te miri de asemanarile sau deosebirile cuvintelor asternute aici cu cele pe care (poate) le asezi la randul tau pe blog, printre prieteni, intr-un colt de cafenea, la o plimbare prin parc.

Iar “aici” inseamna prieteni, inseamna oameni frumosi, inseamna omul-zambet sau miri-poezie. Aici e locul unde in fiecare saptamana ma bucur de o imbratisare calda si de priviri bucuroase. Am nevoie de ele pentru ca ma reincarca, ma duc departe de lume si ma aduc mai aproape de oameni.

Incotro? Inspre mine, cel care n-ar fi scris toate astea acum cativa ani. Un “eu” care a constientizat necesitatea schimbarii (din foarte multe puncte de vedere) si care acum actioneaza in directia ei cu foarte multa deschidere si pasiune.

Eu sunt o suma fara un rezultat total. N-am tras linie si nici nu o voi face. Viata e o matematica de ale carei ecuatii caut sa ma bucur si nu sa le rezolv, pentru ca drumul e intotdeauna mai important decat destinatia.

Incotro? Inspre necunoscut, cu mult aplomb si cu incredere! Si nu ma tem! Viata e cu mine, in mine, prin mine oricum, oricand, oriunde. Si ce motive sa-mi fie teama am sau as avea cand pasii pe care-i fac sunt pe pamant, pieptul imi respira atmosfere iar gandurile ma apropie de spiritualitate?

Ca sa explic mai bine de ce am ales Which Way, e nevoie sa povestesc mai multe despre mine. Sunt o visatoare care crede in partea frumoasa a acestei lumi, in acel ceva special din fiecare, in visuri si in iubire. Multa vreme am simtit ca nu imi gasesc locul, dar cumva, acei ani par atat de indepartati… stiam ca exista oameni care au incredere si fac ceva pentru a schimba lumea si pentru a deveni mai buni, dar nu ii vedeam. Mi s-a spus sa renunt la visuri ca nu voi ajunge departe, dar renuntand la ele as fi renuntat la mine si nu as fi ajuns aici, exact cum am ajuns. De multe ori am crezut ca sunt singura si ca poate scopul meu nu este sa fiu eu fericita, ci doar cei din jur. La un moment dat chiar ma impacasem cu aceasta idee, pana la un moment dat cand am luat o hotarare: “Asta vreau sa fac! Vreau sa merg acolo si indiferent daca voi reusi sau nu, vreau sa incep acest drum!” Sa nu va inchipuiti ca a fost ceva maret, dar pentru mine a insemnat totul. Am fost acceptata la un summit al tinerilor din Romania la nivel national si nu o sa uit emotia pe care am simtit-o cand mi-am vazut numele scris pe acea lista… stiam intr-un fel ca acesta este inceputul meu, ca aveam sa gasesc ce am cautat si aveam sa ma gasesc treptat, pe mine!

Datorita acelui moment cand am spus ca asta vreau sa fac, sa ma implic, sa-mi investesc energia in a face lucrurile in care cred si sa imi aduc contributia, am ajuns azi, aici. In decursul unui an si jumatate s-au schimbat enorm de multe si eu am devenit cine stiam ca pot fi (si inca devin continuu). Am lucrat cu oamenii pe care i-am admirat, oameni pe care ii pot numi mentori, am plecat in Olanda (singura, pentru prima data cu avionul, intr-o tara straina, fara sa cunosc pe nimeni, la 18 ani si da, mi-a fost frica dar am depasit-o; nu cred ca realizez nici acum cat de mult m-a ajutat acea experienta), am facut voluntariat cu copii la o scoala de vara (numai cand ma gandesc la vara trecuta, zambesc pentru ca imi amintesc de ei), am cunoscut lume buna si am ras din toata inima – am gasit ce nici nu stiam ca poate caut.

Am trait mult timp pentru ceilalti, dar am inceput sa traiesc si pentru mine, sa las fericirea sa ma surprinda, fara a-i uita pe ceilalti. Pentru ca daca tu nu esti fericit, nu ii poti face pe ceilalti fericiti, daca tu nu inveti sa apreciez ce ai in jurul tau, nimeni nu o va putea face in locul tau. Si tocmai de aici vin deschiderea si dorinta de a darui mai mult, pentru ca iti acorzi tie si celorlalti in acelasi timp, o sansa sau poate mai multe. E ca si cum devin in sfarsit prezenta in viata mea si imi dau seama pe zi ce trece ca un vis implinit naste alt vis si un zambet, o alta fericire, iar acest drum nu se termina – devine mereu altcumva pentru ca noi ne implinim din ce in ce mai mult.

Which Way are legatura acum cu un pas necesar pentru mine. Imi apar in minte acei oameni care mi-au fost mereu alaturi, care m-au sustinut si incurajat si carora nu le-am spus inca ‘multumesc’ (asta voi face saptamana asta!). ‘Incotro?’ e inca o intrebare si poate si acesta ii este rostul: sa ramana o intrebare. Ceea ce am aflat e ca in acest ‘incotro?’ se afla drumul meu pe care il construiesc zi de zi, drum alcatuit din toate intrebarile, dilemele, nelinistile, oamenii pe care i-am intalnit, lectiile pe care le-am invatat, zambetele si imbratisarile pe care le-am daruit si primit si din toate oportunitatile, provocarile, sentimentele, reusitele, viata care urmeaza!

E interesant cum 8 persoane care acum o luna si jumatate abia faceau cunostinta, au ajuns sa se deschida atat de mult, sa vorbeasca despre orice si in special despre ceea ce conteaza pentru fiecare. Multumesc ca ma vedeti asa cum sunt, chiar daca nu ma cunoasteti de o viata intreaga, multumesc ca aveti incredere in mine si sa stiti ca ocupati un loc special in acest ‘incotro?’ al meu

Ce aleg sa insemne proiectul pentru mine? Buna intreabare…O experienta frumoasa, un sprijin in dezvoltarea mea, un pas catre marea lume ce ma asteapta si nu in ultimul rand sa ii ajut pe ceilalti cu ce pot.

Ziua in care ma intalnesc cu echipa Which Way vreau sa fie ziua aceea in care sa fiu fericita pentru ca stiu ca o sa urmeze ceva frumos, precum in copilarie cand asteptam Craciunul sau stiam ca voi merge la o nunta, eram asa fericita.
Vreau ca colegii mei sa fie oamenii aceaia pe care chiar daca nu-i vad 10 ani suntem cei mai buni prieteni, pentru care timpul , bani si multe alte superficialitati nu au importanta.
Prin acest proiect vreau sa fac fapte bune , sa marturisesc ce am de marturisit , sa ajung o persoana mai buna.
Sper ca Which Way sa fie unul dintre cele mai bune lucruri din viata mea.

“Vreau sa realizez de fiecare  ca am o viata frumoasa!”