Responsabilitatea este un cuvant mare şi implică multa constientizare, cu atât mai mult cea socială care depăşeste bariera sinelui şi accede către tot ceea ce ne inconjoară:  oameni, mediu si animale.

Mulţi dintre noi, poate prea mulţi, aşteptam ca rezolvarea sa vină din partea altora sau a autorităţilor crezând ca un singur om nu poate face diferenţa. Dar se poate, daca fiecare am intelege ca schimbarea incepe de la EL. Poţi participa la campanii de ecologizare, poti planta pomi, sau poti incepe mai simplu prin a arunca gunoaiele în locurile indicate, să respecti spaţiul verde, să schimbi becurilor traditionale cu cele ecologice. Cu totii trebuie sa avem un comportament etic, prin acordarea unei atentii deosebite mediului înconjurător, nevoilor şi intereselor celorlalti.

Responsabilitatea sociala nu este o chestiune de dozaj ci una de optiune.

Lipsa de responsabilitate aduce intuneric si rusine fata de o situatie actuala la care cu totii suntem expusi. Refugiul de a construi o lume noua, o lume mai buna e data de constientizare prin responsabilitate. Reperul pe care il ridic la fileu e un act de maturitate catre noi insine fata de viata si fata de identitate. Grija cu care imbratisesi idei, oameni, culturi conduce spre evolutie si incredere.
Imi plac oamenii implicati in a oferi un mediu corect de dezvoltare, un spirit de conduita morala si o trezire spre pasi de viitor durabili. Responsabilitatea modeleaza caractere si mentalitati. A schimba o mentalitate inseamna prin responsabilitate a da viata unui om la a gandi frumos. Angajarea in aceasta lupta de creare de plus de valoare conduce spre dragoste de oameni. Referentialele lor determina un set de apropieri si griji spre ceva durabil. De tine si de ceilalti depinde dragostea in a depasi conditii date de fatalitate si destin. Totul porneste de la principii, valori, culturi si credinte imbunatatite in fiecare context de viata, lucruri simple si marunte care genereaza impact global. Responsabilitatea sociala e un angajament spre o stare mai buna a unei individualitati sau comunitati. Adesea, puterea colectiva are sunet si vizibilitate printr-o actiune de responsabilitate, dar tot ea porneste de la o minte sau de la o nevoie, de la un vizionar. Responsabilitatea aduce bucurie si unitate, daca toti oamenii ar sti acest lucru, cred ca ar fi mai fericiti.

De fapt si de drept povestea mea este pana la urma una a unui cetatean responsabil, nu-i asa?

In ziua de azi am ajuns sa aveam din ce in ce mai putine comunitati in Romania ca si socieate. Asa am ajuns practic sa imi si propun ca si scop prin toate actiunile pe care le intreprind pentru Romania: „Crearea si consolidarea unei retele de comunitati active de oameni buni.”.
Asa ca, in randurile care urmeaza, o sa va povestesc despre ceea ce inseamna pentru mine acest scop si de unde am pornit…in primul rand de unde am pornit.

Acum ceva vreme, lucrand cu tinerii, am observat ca pe langa ajutorul punctual pe care il puteam oferi ca si coach/mentor/trainer, foarte multa energie era generata de interactiunea dintre ei. Am spus atunci: „Este foarte important ca oamenii care se aseamana, sa se si adune”…lucru pe care de altfel romanii il stiu de mult de la

„Unde-s doi puterea creste,

Si dusmanul nu sporeste”

Am ajuns asadar sa conturez aceasta lectie in primele cuvinte ale scopului meu pentru Romania „Crearea si consolidarea”.

Avand in vedere ca vorbim despre o tara intreaga, este destul de provocator sa vorbim despre o singura comunitate, asa ca am constientizat la un moment dat ca ar fi mai constructiv sa vorbim despre „unei retele de comunitati”.

Bun bun, suntem comunitati, suntem o retea de comunitati, dar ce facem? Aici apare un cuvant cheie „active”. Pentru mine, asta insemna ca nu doar ne cunoastem unii pe altii, nu doar ajungem sa ne intalnim in diverse contexte, dar FACEM CEVA! Si aici este contextul cel mai favorabil in care ne putem manifesta atitudinea / valoarea de a fi RESPONSABILI SOCIALI. Practic, din punctul meu de vedere, cetatenii responsabili sociali si activi se comporta asa:

1. Identifica ceva in mediul inconjurator ce poate fi imbunatatit
2. Analizeaza acel lucru ca sa vada cum poate fi imbunatatit
3. Se creaza o comunitate in jurul acelei teme
4. Se stabileste un plan de actiune
5. Se actioneaza

Asta este comportamentul unei comunitati active.

De ce am pus si „oameni buni”?

Cred ca la origini, cu totii suntem niste oameni buni. Pe parcurs insa, din cauza a diverse contexte, am ajuns sa acumulam diverse blocaje. Aceste blocaje se strang mai ales in jurul sufletului nostru. In sufletul nostru salasluieste iubirea, compasiunea si ajutorul pentru semenii nostri. Asadar, daca diversele contexte sociale sau economice sau politice au facut ca dimensiunile emotionala si spirituala sa fie cumva ingradite, este posibil ca din oameni buni activi sa ajungem niste oameni buni pasivi. Am ajuns niste oameni in care binele este ascuns sub ruine si trebuie sapat ca sa fie scos la iveala. In scopul mai sus mentionat vom atrage in prima faza oamenii buni activi si apoi, prin exemlul personal, vom inspira la randul nostru trezirea a din ce in ce mai multi oamebi buni pasivi.

Asadar, „Crearea si consolidarea unei retele de comunitati active de oameni buni.” = Romania de maine.

O Romanie frumoasa, asa cum este de fapt si de drept in sufletul nostru. Ea trebuie doar trezita

Ia o foaie si raspunde la aceste trei intrebari! Cat de sincer vei raspunde?

A fi responsabil e o alegere care necesita mult efort si staruinta, e insasi expresia vointei noastre. De prea multe ori insa uitam sa vedem libertatea ca pe o constanta pozitiva si sa actionam, neingraditi fiind de tot felul de bariere decat cele ridicate de noi insine prin inchistarea in diverse clisee si gandiri stereotipate.

Nu ne place ceea ce vedem si ceea ce traim, dar nici nu participam, nu ne angajam in a intreprinde ceva de frica de a sparge gheata si de a iesi in afara spatiului nostru de confort. Ne spunem de prea multe ori ca nu merita, ca oricum nu vom avea efect daca vom face ceva in directia opusa celei dicatate de o lancezeala dusa catre indolenta si nepasare, directie patronata adesea de majoritate. Libertatea e insotita de responsabilitate, sa nu uitam! Suntem responsabili pentru ceea ce facem, acel „asa a fost sa fie” e doar un pretext. Avem libertatea de a fi propriii nostri stapani, nu putem da vina pe ceva ales de noi, fie si prin tacere.

Ce daca tu esti unul contra multi? Primul pas e sa recunosti dificultatile si carentele din jurul tau astfel incat sa iti formezi o atitudine. Iar sa iei o atitudine e mai important decat simplul fapt de a opina, fie si in gura mare. Nu te vei face ascultat daca nu dezvolti si un comportament prin care sa ilustrezi ceea ce vociferezi! De multe ori e mai simplu, stiu, sa te faci ca nu ai auzit decat sa te faci auzit! Dar asta face diferenta! Asta presupune sa nu te limitezi si sa nu traiesti epidermic, sa te implici.

Noi putem controla ceea ce se petrece in jurul nostru, oamenii ne pot oferi multa incredere in noi insine. Ca fiinte sociale, nici nu ne-am da seama de libertate si responsabilitate daca am trai intr-un continuu intuneric.

Avem datoria, apoi, sa impartasim si altora ce noi am constientizat, incepand cu cei mai apropiati si usor de persuadat, prietenii si cunoscutii, oamenii care pun credit in noi. Avem tendinta sa apreciem mult mai mult ceva ce vine ca o recomandare din partea unui prieten sau a unor oameni care ne vor binele. Sa incepem cu ei, sa imprastiem o idee valoaroasa, un concept frumos! E important sa stie si ceilalti, nu e de ajuns sa stim numai noi!

E esential, pentru a deveni responsabili si constienti de puterea pe care fiecare dintre noi o are, dar nu o valorifica, sa iesim din starea noastra de comoditate si sa ne producem un moment de reflectie asupra a ceea ce ne inconjoara. Sa problematizam, sa ne punem intrebari, ca apoi sa incercam sa construim raspunsuri si atitudini. Sa cladim un echilibru nou. Schimbarea vine din interior, dar hai sa o facem vizibila, cunoscuta! Sa inlocuim greu cu complex! Sa invatam sa ne dezvoltam un obicei prin implicare si repetivitate! Sa preschimbam ganduri si reactii in comportamente!

Ce te deosebeste pe tine de restul pe care ii condamni pentru ca nu fac nimic pentru binele acestei natiuni, societati? Ce faci tu pentru a te detasa de cei pe care adesea ii critici? E vital sa acceptam aeasta provocare si sa avem certitudinea ca merita sa ne bucuram de partea plina a paharului. Daca nu incerci ai mai multe de pierdut decat daca incerci. Iar daca reusesti, bucura-te! Nu te complace cu aclamatii de tipul „lasa!”, „n-ai cu cine!”. Increde-te in oamenii din jurul tau si realizeaza impreuna cu acestia acel ideal de bine, de frumos. Nu trebuie sa ramana doar un deziderat, poate fi tangibil. A avea atitudine si a fi responsabil inseamna a sti cine suntem si incotro ne indreptam. Totul se reduce la depasirea unor limite si eliberarea de tiparele colective pentru a invata lucruri noi despre noi insine si despre ceea ce putem realiza. Nimic mai mult decat o puternica educatie a disciplinei si respectului fata de sine si fata de ceilalti, fata de natura, de viata!

Articolul respira prin toti porii un INDEMN! Acela de a anima ceva impietrit, impotmolit, de a insufleti voci fara vlaga sau tematoare, de a pulsa empatic, dar egoist in acelasi timp, pornind de la ideea ca o facem in primul rand pentru noi! Singura amenintare si frana in calea reusitei e sa nu dorim sa luptam pentru a umple golurile si a colora paloarea reiesita din existenta lipsurilor si a problemelor. E minunat sa faci ce trebuie, dar nu pentru ca trebuie, ci pentru ca asa simti!

Ma enerveaza oamenii care se plang. Ca nimic in tara asta nu merge cum trebuie. Ca e mizerie pe jos. Ca e un trafic infernal. Ca politicienii sunt corupti si iau decizii proaste, care ne afecteaza pe toti. Ca mijloacele de informare in masa mai mult dezinformeaza sau au o puternica tendinta de tabloidizare. Ca orasele sunt poluate si tot mai putine paduri raman. Ca deseurile nu se recicleaza. Parca sunt o soacra ce toata ziua sta incruntata, cu mainile in sold si critica. Foarte putini din ei iau o atitudine – sa schimbe lucrurile de mai sus in mai bine, sa gaseasca solutii.

Ce atitudine?

Fa tu ca lucrurile sa mearga mai bine in “tara asta”. Inscrie-te intr-un ONG si participa sau chiar initiaza proiecte sociale. De mediu. De protectie a drepturilor cetatenesti. De promovare a democratiei curate. Vrei sa-ti dau o lista de astfel de ONG-uri unde poti face proiecte care sa schimbe ce e in jur in bine? Ei bine nu. Trebuie sa inveti sa nu mai astepti de la altii “mura in gura”. Trebuie sa inveti sa te informezi – gasesti tot ce ai nevoie online. Suni, iti aloci un timp din timpul tau voluntariatului, te implici si faci un pic de bine in jur, facandu-ti bine si tie – cunosti oameni, capeti experienta relevanta pentru CV.

E un trafic infernal? Mergi cu mijloacele de transport in comun. Mergi cu bicicleta. Fi primul care aplauda un spectacol – vei vedea cum toti ceilalti vor incepe si ei sa aplaude. Fi un exemplu de “good practice” si nu doar atat – povesteste-le ci celorlalti cat e de cool sa fii eco-friendly. Te vei simti mai bine, la fel si orasul in care locuiesti.

Politicienii sunt corupti? Inscrie-te in Asociatia ProDemocratia. Initiaza dezbateri cu societatea civila, invita si cativa parlamentari. Participa la observarea alegerilor. Cand am fost voluntar APD am participat la un proiect numit “Turism electoral” – am identificat pe listele de votare votanti care au votat pe mai multe liste, fiind platiti pentru asta, urmand ca celor gasiti sa li se intocmeasca dosar penal. A urmat un material de presa, o comunicare activa care a speriat votantii si a scazut mult sansele ca fenomenul sa se mai repete. Ceva de genul acesta poate stopa coruptia. Altceva – nu da niciodata mita, citeste zilnic presa, mergi si voteaza dupa ce te-ai informat bine. Vei face lumea mai buna.

E atat de simplu si comod sa ne plangem. E simplu si sa gasim solutii, doar ca trebuie sa gandim mai mult, sa iesim din zona de confort pentru a le pune in practica. Doar asa ne auto-depasim, crestem, devenim mai buni. Noi alegem daca suntem intre cei lenesi, invidiosi pe sistemele de succes din alte tari, sau intre cei cu initiativa, care fac lucrurile sa se intample.

Cred foarte mult ca lucrurile mari se pot face doar prin multe lucruri mici care tind spre acelasi scop. Lucruri mari cum sunt obisnuinta de a recicla, o Romanie mai curata, mai verde, mai ordonata si curata, construirea unui brand de tara coerent, o viata culturala sanatoasa, diversa, o viata personala mai echilibrata. Fiecare dintre ele se poate realiza incepand cu lucruri mici: cautam pubele de gunoi impartite pe sticla, hartie si plastic, refuzam pungile de plastic de la magazin fiindca venim cu ele de acasa, stingem aparatele electronice noaptea, mergem la plantari de copaci.

Ne gandim la valorile noastre, citim literatura romana, calatorim in alte tari, invatam de la ei si aplicam aici, le povestim despre ceea ce suntem si cautam feed-back, gasim timp si pentru noi, liniste, armonie. Nu ne mai plangem daca nu avem de gand sa actionam. Ne concentram pe solutii si nu pe probleme. Devenim mai buni si facem si lumea din jur mai buna. Succes!

Mentori: Asociatia ProDemocratia, Asociatia MaiMultVerde, AnimalsSaveThePlanet, Razvan Crisan, Andrei Rosca.

]]> http://www.whichway.ro/2009/04/03/nu-fi-o-soacra-acra/feed/ 2 http://www.whichway.ro/2009/04/03/poveste-despre-o-gargarita/ http://www.whichway.ro/2009/04/03/poveste-despre-o-gargarita/#comments Thu, 02 Apr 2009 22:01:34 +0000 Anca Iorgulescu http://www.whichway.ro/?p=242 Traieste astazi, printre noi, o gargarita tricentenara. Se spune despre garagarita noastra ca nu are o casuta a ei, ca ii place sa zboare prin lume. Cei pe buzele carora  se asaza ajung sa isi deschida mintea ca si cand ar fi compusa din doua aripi semisferice care cuprind cunoasterea si intelegerea.
Gargarita tricentenara nu este numai longeviva, mai are o caracteristica extraordinara: se poate metamorfoza in gargarite multicolour astfel incat fiecare pamantean sa aiba o gargarita care se odihneste pe coltul gurii sale. Fie ca o vedem sau nu, gargarita noastra este acolo mereu: in coltul unui zambet, al unei imbratisari, in coltul afectiunii pe care le-o daruim cunoscutilor si necunoscutilor, acolo cand alergam intre “DA!” si “nu”, cand alergam pe sub ploi de vara pe campii pline cu maci, acolo cand nu e nimeni altcineva. Daca nu crezi ca gargarita ta exista, nu ii poti simti prezenta, dar asta nu o face mai putin reala.

Atunci cand simti ca ceea ce faci se propaga numai in jurul lumii inchise in care traiesti tu, gargarita ta te ajuta sa-ti dai seama ca actiunea ta este parte dintr-un intreg ubicuu care coloreaza toate spatiile goale. De cate ori simti ca orice ai face, oricat de tare ai incerca sa protejezi tu lume in care traiesti, exista atatia oameni care nu o respecta si care considera ca li se cuvin toate resursele de care pot dispune, gargarita ta iti imbratiseaza coltul gurii tare, tare, simti cum interiorul trupului ti se lumineaza si crezi.
Gargarita stie ca nu e de ajuns sa ne dea fiecaruia credinta in schimbare si in calitatea binelui de a se extinde si de a face raul inca o latura de-ale sale. Gargarita conlucreaza cu fiecare gargarita dinauntrul ei spre iubirea pamantului deasupra caruia ne-am nascut. La fel de important ca a cuprinde cu mintea si cu sufletul toti oamenii, este sa inconjuram cu afectiune toate entitatile din lumea in care traim.
Gargarita ta e fericita daca tu constientizezi ca apele, padurile, pamantul, vietuitoarele sunt parte din tine si merita respectul pe care tu il astepti de la cei din jur. O gargarita fericita ii ajuta pe dragii tai sa nu-si indrepte niciodata colturile gurii, sa zambeasca mereu, sa traiasca in varatoamnaiarnaprimavara, sa viseze parfum de piele de copil care doarme greu si miroase a bine, sa stie, sa creada si sa adore viata dinauntrul vietii. O gargarita nefericita atarna greu deasupra unui colt de gura care isi doreste sa zambeasca. Tu nu vrei sa iti faci gargarita fericita?

De exemplu : a planta un copac e un act de responsabilitate sociala, respectul fata de semenii nostri e un act de responsabiliate sociala, ajutorarea si sustinerea unor persoane cu nevoi si de ce nu, autoeducatia, dezvoltarea personala e un act de responsabiliate sociala. Variind de la individ si pana la organizatie, guvern – responsabiliatea sociala- imbraca mai multe forme. Astazi tot navigand pe internet am dat peste ceva frumos.  Sunt lucruri pe care cu totii le stim dar care pentru a incepe sa le constientizam hai sa ni le aducem aminte:

1. Sa respectam Pamantul si viata in toata diversitatea ei.

2. Grija pentru comunitatea vietii cu intelegere, compasiune si dragoste.

3. Sa construim societati democratice care sunt juste, participatorii, durabile si pacifiste.

4. Sa asiguram abundenta Pamantului pentru generatiile viitoare.

5. Sa incurajam studiul ecologiei durabile si sa promovam liberul schimb si aplicarea largita a cunostintelor dobandite.

6. Sa protejam si restauram integritatea sistemelor ecologice ale Terrei cu grija deosebita pentru diversitatea biologica si procesele naturale care asigura sustinerea vietii.

7. Sa adoptam la toate nivelurile planuri si regulamente de dezvoltare durabila care integreaza in orice proiect.

8. Sa integram în instruirea formala si educatia permanenta cunostintele, valorile si capacitatea necesara pentru un mod de viata durabil.

9. Sa tratam toate fiintele vii cu respect si consideratie.

10. Sa promovam o cultura de toleranta, nonviolenta si pace.

Si cumva, odata cu aceasta atitudine, lumea capata alta culoare. Incep sa ne intereseze si alte aspecte din ceea ce ne inconjoara, nu mai suntem doar ‘eu’ si ‘altii’, doar ‘un grup restrans’ si ‘restul’ sau ‘spatiul meu’ si ‘ce ramane’. Dispar indiferenta si nepasarea pentru ca realizam ca desi suntem unici, nu suntem separati.

Cineva spunea sa avem grija de gandurile noastre pentru ca vor deveni cuvintele noastre iar cuvintele devin in cele din urma, faptele noastre. Tot ceea ce gandim, spunem si facem, are un impact asupra lumii din jurul nostru.

Nu avem idee cat de mult poate conta pentru cineva zambetul pe care il purtam cu noi intr-o dimineata, la fel cum nu stim cum buna noastra dispozitie poate inveseli o persoana trista. Ceea ce stim insa este cum putem fi noi in fiecare zi. Important e sa alegem.

A alege inseamna a fi responsabil!

E un drum lung de urmat si totusi atat de simplu. Responsabilitatea sociala vine odata cu atitudinea aceasta. Atitudinea, si dorinta, de a fi responsabil social.

A fi nu inseamna doar sa participi la un eveniment, la fel cum nimeni nu prea te poate forta sa devii responsabil. Am zis-o deja nimeni nu se schimba, decat daca-si doreste acest lucru.

Zi de zi, cand merg pe strada observ lumea din jur. De ceva vreme am incetat sa ma uit, la cum arata, ci sa vad esarfa misto, combinatia reusita de culori, lantisorul ce-ti ia privirea… Incerc sa gasesc pasiunea ce-i animeaza, si sa le acord respectul ce-l merita. Pentru mine asta inseamna sa fii responsabil social, dar se mai adauga multe lucruri.

Fii responsabil pentru copilul ce-l vei avea, fii responsabil pentru cei din jur, aratandu-ti respectul fata de tine ca si om integru, si apoi fata de ceilalti, pentru a fi la randul tau respectat.

Desigur, traim intr-o lume materiala, plina de oameni ce dau curs naturii egoiste ce se ascunde-n noi. Dar de asta suntem noi aici, astia de avem onoarea si privilegiul (castigat) de a ne numi oameni buni. Ce ne zbatem sa dam un exemplu ca se poate. Si facem toate astea pentru o lume mai buna. Pentru o tara mai buna. Pentru un oras mai frumos si o familie mai iubitoare. Pentru prietenii grozavi pe care-i avem, sau o sa-i avem. Pentru tine.

Pacat ca trebuie sa incepi cu partea mai grea, trebuie sa incepi cu tine pentru a putea face o diferenta, si sa-ti continui ascensiunea.

Ar trebui sa ne gandim, la ce padure o sa mai mergem in 10-15 ani, daca continuam asa. Sau poate vrei sa vezi iarba-n parcuri, doar dupa ce dai mormanul de gunoi la o parte, vrei sa respiri aerul curat doar dupa in “magazine specializate” cum se vehiculeaza prin filmele SF.

Vrei doar sa-i povestesti copilului tau de verdeata? De momentele in care puteai sa te mai plimbi linistit printr-un parc, fara sa te asalteze un agent de vanzari din 5`n 5 metri, fara sa te deranjeze din clipa-n clipa un altu` cu manelele lui. Aici se pot discuta prea multe. Cred cu tarie ca, a fi responsabil social e doar o atitudine, pe care trebuie sa ti-o insusesti…

Si nu te poate ajuta mai nimeni, devii responsabil cand esti satul de mizeriile celorlalti, si crezi ca poti sa schimbi ceva, cand respecti persoanele din jurul tau dar si mediul in care traiesti. Cand le multumesti ca existi, si incerci sa schimbi unele lucruri.

Consider ca a fi responsabil din punct de vedere social presupune o deschidere fata de cei din jurul nostru, o acceptare a lor asa cum sunt, pentru ca asta determina o actiune in directia acelui “mai bun din mine” pe care il cautam cu totii si pe care il putem da celorlalti.

Iar a fi social din punctul de vedere al responsabililitatii aduce o dorinta de cunoastere, precum si un nivel ridicat de implicare in relatii pe care le stabilesti cu oamenii, pe care sa poti construi un model de viata demn de urmat. Si vreau sa cred ca o combinatie de reponsabilizare a societatii cu o societate responsabila e posibila si poate fi aplicata. Putem face asta impreuna!

Responsabilitatea cere prezenta de spirit si atitudine in directia unor actiuni pe care le intreprindem sau le-am intreprins, cere a (te) cunoaste intr-atat de bine incat sa stii ce trebuie modificat sau ce trebuie adaugat. Ghandi spunea sa fim schimbarea pe care ne-o dorim in lume, dar cum altfel sa aplicam asta decat raportandu-ne la societate? Felul in care ne raportam la aceasta societate – fie la nivel personal, fie la nivel de masa – determina schimbari, iar acestea necesita responsabilitate.

Societatea are nevoie de coeziune, fluiditate si consistenta pentru a fi capabila sa genereze modificari in cotidian. Putem alege sa ne integram individualitatea in multime pentru a-i descoperi si a-i utiliza resursele in diverse scopuri, la fel cum putem alege sa luam din ea tot ce (ne) e benefic si sa ajungem mai aproape de “cine sunt eu?”.

Ce fac eu pentru societate, astfel incat societatea sa-mi ofere ce am nevoie? Ce face societatea pentru mine, astfel incat sa ma regasesc ca un punct cheie in tot ce inseamna ea? Dar tu?