Incotro? incotro vei vrea tu pot spune simplu..la cer si pamant poti sa pivesti, la oameni si la toate nimicurile pamantului.
Incotro sa ma indrept cand am sa fiu mare?

Oare alegem noi sau altcineva ne presareaza viata cu intrebari, cu esecuri si framantari, cu iubire si pustiire. Ce ai putea sa crezi din toate astea sau deja crezi ca nu tu esti stapanul vietii tale. De cate ori nu te-ai trezit ametit de ganduri, intrebandu-te incotro ai sa mergi maine sau in clipa in care esti. Te vei duce la ingeri sau vei fi biciuit de ceata lui Lucifer?

Te intrebi si te ingrozesti si adormi; o iei de la capat…Nu te mai pedepsi, cand nu mai poti intreaba-l si pe el “incotro”.

Acum si eu stiu ca te intrebi “incotro”..Mi-e prea greu sa scriu despre asta incotroul asta ma coplesteste precum o stare de autosuficienta..sau intrebandu-ma atata descopar ca acest incotro este calea vietii, a fericirii si a iubirii, a nemuririi sufletului, esenta noastra de a traii prin tot ce ne reprezinta si de defineste.

Incotro crezi tu ca poti merge, oare cati pasi poti sa faci ca sa ajungi acolo, ai fi dispus sa-ti decici toate viata ta acestui “incotro”?..vei fi precum un mag cautand steaua minunata care se tot indeparteaza? Uita-te la tine in suflet caci acolo este incotroul tuturor bucuriilor si lacrimilor..intrebandu-te atata esti spre marele “incotro”.

E intrebarea cu care ma confrunt de mai bine de jumatate de an. 
  

Intrebarea cu care il “stresez” pe Dumnezeu in fiecare zi, la trezire si la culcare.

Intrebarea la care mi-as dori sa am o revelatie instantanee.

Intrebarea la care, din fericire insa, primesc crampeie de raspuns in fiecare zi.

photo credit: Skip the Filler

Ca un puzzle care se desluseste treptat si in care uneori

te impotmolesti la bucatile de Cer (cea mai grea parte, dupa parerea mea).

Ca un crosswords din care nu vezi decat silabe, iar alteori doar

consoane si vocale disparate, fara noima.

Ca o carte din care lipsesc capitole intregi sau chiar… finalul.
  

Uneori, cand ma trezesc, simt un gol in stomac. Simt ca, fara o agenda, ziua mea nu are sens.

Mi-e teama sa ma lansez in necunoscut, multumind lui Dumnezeu pentru o noua zi cu soare.
  

Si atunci Il intreb:

“Ce-ai pregatit pentru mine azi?

Care este sensul… rostul… acestei zile?

INCOTRO imi vei purta pasii?”
  

Alteori, Ii multumesc pur si simplu ca traiesc si Il rog sa implineasca voia Sa…

In acel moment, teama este inlocuita de PACE,

fiindca imi amintesc ca Dumnezeul universului e mai presus de ORICE circumstante,

si ca nimic din ceea ce mi se intampla nu e “coincidenta” sau “un lucru rau”.
  

Un verset din Biblie spune:

“TOATE lucrurile lucreaza IMPREUNA spre BINELE celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.”

E imposibil, daca esti in mana Lui, sa nu ai sens si rost sau “sa traiesti degeaba”.
  

De aceea, refuz sa cred ca lumea din jur care se zbate in “criza” nu priveste in Sus,

ca nu crede ca SE POATE ALTFEL si ca nicio situatie nu este fara iesire,

atata timp cat in El avem SPERANTA a ceva mai BUN…

Ceva ce sfideaza omenescul, ceva ce despica logica in doua si se ridica DEASUPRA problemelor.

Cineva care a trait TOT ce-am trait si noi, pentru ca NOI SA TRAIM eliberati, prin EL.
  

De aceea, STIU ca in mine exista… se manifesta…

o Putere mai mare decat limitarile trupului sau mintii.

Ceea ce cred ca nu pot e de fapt o iluzie, o umbra a faptului ca

in EL si prin EL am TOTUL… o multitudine infinita de posibilitati.

Trebuie doar sa CRED si sa ROSTESC Adevarul care ma va face LIBERA.
  

In acest punct, imi dau seama ca raspunsul la “Incotro?”

tine doar de DISPONIBILITATEA mea de a auzi

Vocea care imi sopteste “Nu te teme!” de 365 de ori.

Si ca intelepciunea si discernamantul mi-au fost deja date,

de aceea POT SA ALEG incotro, fara frica.