]]> http://www.whichway.ro/2009/05/25/998/feed/ 2 http://www.whichway.ro/2009/04/13/mersul-invioreaza-gandirea/ http://www.whichway.ro/2009/04/13/mersul-invioreaza-gandirea/#comments Mon, 13 Apr 2009 09:01:34 +0000 Anca Mocanu http://www.whichway.ro/2009/04/13/mersul-invioreaza-gandirea/ „Mersul invioreaza gandirea" – Epictet.

De multe ori cand sunt ingenuncheata si invaluita in probleme si totul mi se pare atat de negru incat nici sclipire in ochi nu imi mai gasesc imi doresc sa pot gandi asemenea unui intelept. Mai mult, sa pot actiona conform invataturilor lasate de ei. Oare erau fericiti cand au scris despre durere, tristete si dezamagire? Sau poate au scris abia dupa ce au infruntat aceste stari? Acestea sunt primele intrebari care imi vin in minte atunci cand incerc sa-mi gasesc o justificare pentru starea de neputinta in care ma aflu eu in acele momente.

Marturisesc, nu sunt foarte realista (nici macar nu am indraznit sa mai pomenesc de optimism) in clipele mele de apasare sufleteasca. Ba mai mult, imi adancesc tot mai mult aceasta stare si provoc mai multe ganduri decat mi-ar fi necesare.

S-ar putea spune ca pare chiar sa imi placa sa ma chinui si sa imi tot redeschid ranile, mentinandu-le astfel mereu vii. Mi-e frica mereu ca daca incerc sa depasesc durerea si sa o ignor, voi uita. Mi-e frica ca ma voi uita acolo, in amintiri fericite si ca ma voi gasi in imposibilitatea de a mai afla altele. Mi-e frica ca daca voi zambi atunci nu imi va fi folosit la nimic acea experienta, ca poate nu stiu sa culeg destul din ea. Si imi place sa ma plang, imi place sa urlu de amaraciune si sa pozez in cea mai pura si neinteleasa victima. Imi place sa cersesc atentie si imbratisari de la cei apropiati pentru a ma exalta in starea mea de ‘nevinovatie’, imi place sa gasesc argumente pentru care ‘cu siguranta’ nu as mai fi putut face nimic pentru a nu ajunge acolo. Imi place sa ii vad pe ceilalti ingrijorati si sa nu ii mai vad zambind daca nici eu nu o pot face. Sunt rautacioasa si indiferenta la nevoile celor din jur. Doar eu contez atunci, ca doar sufar! Grijile mele cantaresc mai mult!
Am tot repetat la inceputul acestor fraze „imi place" nu pentru ca asa as gandi atunci, ci pentru ca asa constat in putinele mele momente de luciditate ca se intampla. Desigur ca atunci eu cred cu tarie exact contrariul si ca fac toate astea impinsa de slabiciunea si frica de a ma descurca de una singura. Si atunci prefer sa pun un fel de presiune asupra celorlalti si sa nu mai fie doar a mea preocuparea de a-mi fi bine.

Sunt egoista in astfel de momente, si nu intr-un sens poztiv de asta data. E un egoism care incearca sa stoarca viata din ceilalti pentru a se hrani cu ea. Ma intreb uneori cum de ma pot comporta astfel, aproape animalic. Nu am nici o ratiune pentru care as fi indreptatita sa o fac. Cu toate astea, iese la iveala si ma transforma intr-un soi de personaj rupt parca dintr-o drama! Si ma opresc cand mi se atrage atentia si constat cu groaza ca asta sunt, intr-devar! „Omul este ceea ce gandeste", asadar ma identific cu ale mele ganduri. Totusi, nu pot tine in frau rautatea din mine, ii inagdui mintii sa hoinareasca in loc sa imi clarific ideile si sa privesc profund in mine, sa incerc sa imi curat gandurile si sa ma linistesc.

Discernamantul imi pare a fi de neatins. Si acestea sunt momentele in care imi doresc franturi de intelepciune din care sa ma infrupt, macar cat pot. Sa fur din detasarea si luciditatea oamenilor care emana gandire pozitiva. Istovita de puteri ajung sa vad ca doar ea, gandirea pozitiva imi va conferi adevarata eliberare. Doar pacea mentalului meu va determina actiuni si o traire armonioase.

Destainuirea isi are ea rolul ei, nu contest asta, dar cand aluneca inspre pasivitate si vorbarie inutila atunci devine malefica, atat pentru mine, cat si pentru ceilalti pe care ii incarc de prisos cu o povara.

E important sa fac pasi inspre vindecare, fie ei si micuti! Cel mai simplu mijloc e, pana la urma, sa merg mereu inainte! Asta nu inseamna ca parasesc terenul de lupta si ca dau bir cu fugitii, nimic mai fals! Inseamna doar ca m-am decis sa am curaj sa merg prin frica inspre nou, inspre o alta etapa a devenirii mele! Iar vointa si dorinta de viata pot face totul posibil, nu am de ce sa imi subestimez puterea si astfel sa ma naruiesc singura.  Sa ne folosim viata, deci!

P.S. Eu mi-am promis ca voi reciti acest post de fiecare data cand voi aluneca iar catre cealalta extrema. Si de cate ori va fi nevoie, pana voi lega frica la ochi! Macar la unul  !

Treci prin gradina care e viata ta si ai multe ganduri (pe garduri) pe langa care treci… si iti doresti cel mai adesea doar ce-i mai bun si pentru tine, si pentru cei din jurul tau.

Oare de ce atat de multi oameni prefera sa aleaga gandurile rele, crengile uscate din gradina lor?
Poate pt ca uneori asta e mai usor…? Sa culegi merele stricate cazute pe jos…
Comoditatea si siguranta de care multi au disperata nevoie ne tin sa ne ridicam privirile in sus la toate bunatile din varful pomului.
Cine poate ajunge in varf?
Cel care vrea… cel care alege… cel care gandeste pozitiv.

Exista un fel de intelpciune care spune ceva de genul (am inteles ca este din Talmud):
•    Ai grija la gandurile tale ca ele vor deveni cuvinte
•    Ai grija la cuvintele tale ca ele vor deveni fapte
•    Ai grija la faptele tale ca ele vor deveni obiceiuri
•    Ai grija la obiceiurile pentru ca ele vor deveni caracterul tau
•    Ai grija la caracterul tau pentru ca el va deveni destinul tau

Cuvintele au energia lor si am observat ca daca am acest vocabular de cuvinte si propozitii si intrebari pozitive, si viata mea este mai senina si mai plina de pozitivism.

In viata mea, am ales acum ceva vreme sa fac acest exercitiu cu mine. Folosesc din ce in ce mai mult doar cuvinte cu o conotatie pozitiva, chiar si intrebarile le reformulez…cateodata ii rog si pe ceilalti sa reformuleze intrebarile.

Aleg, zi de zi, in viata mea…inloc sa:
•    …intreb: „Iti este frig?”, intreb sau chiar rog pe altii sa ma intrebe „Iti este bine?”
•    …intreb: „Esti bolnav?, intreb sau chiar rog pe altii sa ma intrebe „Te simti bine?
•    …spun: „Ma feresc de accidente.”, spune „Am grija tot timpul de mine si sunt sanatos.”
•    …spun: „Am o problema”, spun „Am o provocare” sau „Ma gandesc la solutii”

Acum, scriind mi-am adus aminte si de o clarificare pe care a trebuit sa o transmit la un moment dat celor apropiati mie „Eu nu ignor problemele. Le ascult (activ). Gandesc in solutii”.

Am ajuns la cel nivel in care da, ma uit la orice situatie ca la o realitate data. Fara sa judec ma uit sa vad ce merge bine si ce mai poate fi adus si sa genereze valoare adaugata. Orice lucru in viata asta este compus din aceste dimensiuni…si asta pentru ca nu exista greseala perfecta sau succesul perfect…orice mai poate fi imbunatatit.

Realitatea este tot timpul acolo, tot timpul aceeasi, eu aleg perspectiva.
Un mar are tot timpul acelasi gust.

Cuvintele cu o conotatie pozitiva pentru mine sunt un exercitiu:
•    De constientizare prin care imi ofer oportunitatea sa ma ascult pe mine si pe cei din jur mai mult
•    Prin care imi generez energie; practic am ajuns sa imi generez un cerc virtuos astfel in viata mea

Ele sunt realitate. Pozitivul exista si cu cat ma ancorez mai mult in el cu atat:
•    Am mai multa putere
•    Am o mai mare libertate
•    Sunt plin de idei creative

Tu ce alegi?…sa faci la tine in gradina…

Te-ai prins despre ce-i vorba?E vorba despre gandirea pozitiva. Pot sa vorbesc atat de mult despre importanta acestui lucru, incat nu cred ca este destula verdeata intr-o gradina… pentru fiecare lucru pe care-l putem spune. Cu totii am vazut / citit / auzit si respirat THE SECRET.

Cu totii am auzit atat de multi oameni importanti, pentru noi, vorbind despre aceasta. Asa incat simt ca nu este nevoie sa insist si eu.

Inchipuie-ti viata fara sa speri macar o secunda ca toate vor iesi bine, ca tu esti cel care invarte planeta. C a tu poti sa treci peste toate problemele iesite in fata si sa-ti indeplinesti visul.

Eu unul nu pot sa-mi imaginez acest scenariu grotesc.

Trebuie sa fii cateodata realist. Dar tot sa gandesti in termeni pozitivi. S a fii fericit!

DE CE trebuie sa pui raul in fata?

De ce nu incerci macar?

De ce trebuie sa te faca cineva sa zambesti cand poti face asta si singur?

Toate lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in viata, le-am vazut deja realizate. Ba mai mult le-am simtit deja realizate! In cel mai rau caz, imi imaginez viata pentru o secunda fara acel lucru, si ce as face… fara.

Apoi revin la gandirea si convingerea ca totul va fi bine. Atat timp cat ma fortez sa dau tot ce-i mai bun din mine!

Cunosc lume din ce in ce mai… remarcabila in fiecare zi. Primesc telefoane de la cei pe care-i consider modele pentru a iesi la un suc. Si singurul lucru care s-a schimbat de-a lungul timpului, e gandirea. Acum totul mi se cuvine, nu ma mai intreb daca chiar merit toate astea, le merit! Am incetat sa ma mai pun raul inainte, ca sa ma loveasca nu stiu ce teama. Incerc sa fiu cat mai sigur, si sa gasesc in termeni pozitivi mereu. E greu, dar nu si imposibil.

Poti castiga atat de multe lucruri pentru simplu fapt ca ai o gandire curata. Altfel lucrezi pentru un lucru care stii ca va fi dus la bun sfarsit. Totul e mai distractiv.

Crezi in tine, pentru ca altii nu vor avea acest curaj.

Nici nu are rost sa continui. Sincer totul se rezuma la curajul pentru a visa, si de a da in acelasi timp tot ce-i mai frumos din tine pentru ati implini adevaratul potential.

]]> http://www.whichway.ro/2009/04/08/traieste-pozitiv/feed/ 1