Iar aceste esente sunt in:

Albastrul cerului de vara, senin, cand simti ca iti inveleste si iti inveseleste ziua. Sau in noptile in care iti ratacesti privirile printre mii de stele, neputandu-ti da seama care e Carul Mare.

Verdele de iarba, pe care calci descult si-n care te rasfeti jucandu-te si alergand ca un copil. Sau in padurile prin care urci cu rucsacul in spate, lasandu-ti pasii in urma si visand la inaltimi.

Rosul buzelor pe care le saruti cu-atata pasiune, pana cand obrajii tai respira prin toti porii doar iubire. Sau in strugurii pe care bunicul i-a stors de seva anul trecut si din care acum bei un pahar de vin.

Galbenul soarelui care te incalzeste sau in parul blond al prietenei / preietenului tau. Sau intr-un bostan pe care-l curati, ca mai apoi sa pui o lumanare-n el, sa iti devina veioza.

Rozul peretilor din camera ta, cand mananci un grapefruit dulce-amar sau in melodiile lui Pink pe care le pui pe repeat.

Portocaliul focului de munte, cand te-ncalzesti c-un cantec “astazi ca si maine, pururi si acum.”

Iar lista o continui tu, simtind ce-ti place si placandu-ti ce simti, zambind prin tine pentru cei ce te-nconjoara, admirand caldura unor discutii la ceai, traindu-ti realitatea asa cum vrei tu, ascultand pasii ce te duc mai departe, inainte, inspre tine si spre ce poti fi, visandu-ti realitatea si realizand vise!

Diversitatea in culori sau culori in diversitate. Coloreaza-ti gandurile, coloreaza-ti privirea, coloreaza-ti faptele si simturile.

Coloreaza-ti viata!

photo credit: C&C Copie e Copisteria – Comiso

Natura este culoare.

Simt caldura si viata acestor culori:
verdele frunzelor si al ierbii, albastrul unui cer senin, movul stralucitor al unei floricele, galbenul viu al unei pasarele, covorasul de culori al unui curcubeu, rosul aprins al unui apus…simt cum aceste culori patrund in mine. Simt cum ele vibreaza si ma fac sa zambesc, ma fac sa ma simt viu.

Natura ma surpride de cele mai multe ori cu cele mai frumoase si vi culori posibile. In fata lor orice paleste. Copacii de primavara carora incep sa le dea primele frunzulite de un verde proaspat si cald. Aceeasi copaci care apoi incep sa faca floricele si floricele care ulterior isi schimba forma si culoare devenind fructe. Si apoi, toamna, aceeasi copaci care isi schimba culoarea di nou. Sunt asa frumoase perdelele de copaci care toamna reunesc atatea noante de auriu, de brumariu…alaturi unul de altul, ei creeaza cele mai frumoase tablouri.

Ratustele care alaturi de lebede si perscarusi sa joaca pe apa tremuranda a unui lac…jocul melodios de culoare…

Viata este culoare.

Culorile pe care le alegem in viata noastra ne fac viata mai stralucitoare. As putea spune ca de la o varsta frageda mi-au placut culorile vi. In momentul asta al vietii am ajuns chiar sa nu mai am de exemplu nimic negru cu care sa ma imbrac…cu exceptia unor sosete si a 2-3 tricouri.

Da, culorile insemna pentru mine viata. De la camera in care aleg sa am lucruri colorate pe perete, pe dulap si chiar si lenjeria de pat sa fie una plina de culori vi, pana la culoarea hainelor pe care le port zi de zi.

Cred ca si zambetul are culoare. Da, mai ales zambetul unui copil are cea mai frumoasa culoare din lume…o combinatie de galben – auriu cu un rosu – rozaliu…o strelucire unica ce emana cea mai frumoasa energie universala.

Da, cu totii stim ca exista studii despre culori si cum fiecare dintre culori este recomandata pentru anumite lucruri in viata. Eu pot sa spun ca in general, in viata mea culorile vi imi aduc energie in viata mea. Ma simt viu purtand culori vi. Ma simt viu fiind inconjurat de culori vi.

Simte, zambeste, traieste, iubeste…in culori

Cum ai defini viata fara culori. Cum ti-ai imagina-o?

Candva am auzit o poveste, despre puterea culorilor dar si a cuvintelor. Cica candva, intr-un inceput frumos de primavara, ca cel de acum, cand pasarile-si dau seama ca trebuie sa vina si pe la noi sa ne incante, si natura isi face curajul de a reveni la viata. Era un om ce-si castiga existenta cersind, astfel se afla si acum la umbra unui copac, sau cladiri… cu un bilet in mana “ajutati-ma, sunt orb!”. Dar parese ca nimeni nu-l ajuta. TOTI treceau pe langa el, fara sa arunce un banut, fara sa-i observe macar prezenta sau cu atat mai mult ce scrie pe bilet. Pana cand un tanar, surprins poate, de drama ce o traia batranul l-a ajutat, schimbandu-i tablia ce o tinea in mana. Brusc toti ii acordau atentie, si ofereau din putinul lor un banut pentru o cauza nobila. Tanarul facuse apel la imaginatie, printr-un joc de cuvinte ce te face brusc sa te gandesti, sa-ti imaginezi drama batranului.

Pe noua tablie scria “Afara a venit primavara dar eu… nu o vad”

Culorile pentru mine sunt unul din motivele pentru care ma trezesc dimineata, motivul ce ma face sa evadez din griul cotidian, si deseori ma fac sa zambesc.

Bine… si acum ce sunt frate culorile astea pentru tine? Probabil te intrebi…

Culorile de care vorbesc eu sunt un dar de la Dumnezeu, prin care visezi, iti faci planuri, iti imaginezi persoanele dragi. Caci pana la urma NOI atribuim valoare culorilor. Fara noi ar fi simple combinatii de rosu, albastru si verde… Insa odata cu noi devin zambetul fetei de alaturi, sau a persoanei iubite. Noi, eu si tu, ii dam rasaritului culoarea adevarata. Iar cand cineva indrazneste sa pomeneasca acest cuvant, iti apar in gand sute de imagini, sutele de rasarituri care le-ai prins dimineata venind acasa dupa o noapte lunga petrecuta cu prieteni, sau poate fi soarele ce-l vezi pe cer pentru prima oara-n zi cu toate ca e amiaza. Poate ca rasaritul pentru tine se rezuma la acel rasarit special, despre care te invit sa ne povestesti  .

Culorile sunt zambetele persoanelor dragi ziceam. Fericirea e cea mai frumoasa culoare pe care o poti intalni in viata, caci pana la urma e o culoare complexa, alcatuita din sutele poate miile de culori ce le infrunti in drumul tau de succes, caci pentru mine succesul e un drum. La fel ca si fericirea. Un drum plin de esecuri, de mici bucurii, de putin amar si intuneric pentru ca mai apoi sa te bucuri de culorile unei camere plimbatoare. De implinirea unei dimineti ce te surprinde-n pat alaturi sau cu gandul la persoana iubita. O dimineata ce te saluta cu lenjeriile colorate si vesele, si cu un soare frumos si zambitor ce lumineaza cerul albastru de martie. Sau poate ploua si brusc realizezi ca ai mai descoperit o culoare misto-n propia camera. Culoare ce pana acum era dezavantajata de soare…

Desigur, culorile sunt doar culori, daca noi nu le-am atribui o valoare, o insemnatate.

Atunci cand vorbesti, iti imaginezi in gand unele imagini colorate, sau nu (caci pana la urma si griul e o culoare!). Culori ce pun pasiune-n vorbele tale, si te fac sa inspiri oameni. Culorile din spatele cuvintelor, amintirile si experientele tale, iti fac prietenii mai fericiti, cu ajutorul acestor tonuri colorate ale vocii si pasiunii iti readuci un prieten pe taramul veseliei si a bunei dispozitii, dupa ce a poposit in sau pe aleele deprimari.

Sunt bucuros ca am ocazia sa impartasesc aceste ganduri. Caci asta semnifica pentru mine acum culorile. Si cu mana pe inima va spun (cross my heart and hope to die) ca nu pot sa-mi imaginez propia-mi viata fara culorile din ea.

Vreau sa termin cu acelasi gand, culorile din viata ta sunt ceea ce vrei tu sa fie. Poate un paun ce zboara pe un cer albastru, cu doar 2-3 norisori albi si pufosi. Pe care-i privesti dintr-o padure luminoasa, sau de pe varful unui munte. Sau pot sa fie chestiile alea ce fac scaunul sa fie rosu, tricoul albastru si pantalonii gri.

Iar pe final un videoclip ce surprinde puterea culorilor si frumusetea lor, in domeniul Graffiti. Acest videoclip este cunoscut prin anumite cercuri drept un fel de imn al graff-ului. Enjoy!

Daca cineva m-ar pune sa aleg o singura culoare, una singura dintre mii si mii as spune: albastru. Poate ca m-am indragostit prea mult de ochii mamei mele sau poate ador prea mult marea, poate sunt prea mult copilul marii.
Dar nu as putea totusi sa traiesc fara o armonie iar monopolul unei singure nuante e cumplit.

As putea sa ma gandesc la reprezentarea culorilor: la furie, lacrimi, greata, la zambete, iubire, frig si cald. As putea sa ma gandesc la multe doar creierul meu refuza.

Uhmmm… chiar trebuie sa citeasca toata lumea chestia asta? Nu cred ca sunt in cel mai bun moment al meu.
Am in cap numai un mare alb, iar starea generala este putin usor spre crem. Ce culoare e crem pana la urma? Nu, sa fim seriosi? Crem? E asta culoarea pielii? Macar catre somon as vrea as ma indrept dar nu prea mult sa nu o dau in rosu prea aprins ca ies scantei.

Cu ce culoare ai desena lipsa de inspiratie? Momentul ala cand ai vrea dar nici macar nu incerci?
Si daca am ajuns iar la cum vedem culorile: sa fim seriosi: de cate ori te-ai facut galben cand ai fost gelos sau de cate ori te-ai inverzit la fata atunci cand iti era rau?

Cum ma vad azi? Azi sunt un mare alb, ma colorez eu maine!

Din fericire, aceasta atmosfera atat de trista, de apasatoare, nu indrazneste sa treaca dincolo de hotarele incerte ale iernii bucurestene. Un martie cu parfum de clopotei ne salveaza an de an, trezindu-ne la viata. Timp de cateva zile, totul pare sa se schimbe: pamantul si oamenii privesc catre cer si  respira alt aer.

Si totusi, dincolo de aceasta bucurie sezoniera, picurata in inimile noastre de surasul bland a soarelui de primavara, in sufletul nostru parca ramane ceva, o apasare plumburie pe care o numim ziua de maine. Cu speranta in inimi si cu grija in suflet, pendulam intre stari contradictorii, in care culori stridente sau cenusii se intrepatrund intr-un amalgam ametitor care, incet-incet, ne impinge spre resemnare. E un drum clasic, cuminte, trasat parca dinainte.

Imi vine in minte o poveste… cu o papusa din lemn, cu nasul inca scurt, sezand cuminte pe o masuta. O papusa cu chip de ceara, care asteapta… atingerea magica a tamplarului care va deveni parinte. Intr-o clipa, minunea se intampla si obrajii palizi ai papusii prind culoare, iar forma inerta de la inceput devine un bulgare de energie si de nazbatii copilaresti, dornica sa faca primii pasi in viata. Sa alerge, sa greseasca, sa invete si apoi sa iubeasca.

Inchid ochii, ii redeschid si ma trezesc zambind (un tanar imbracat intr-o geaca galbena de schi, un zambet visator ratacit intr-un vagon aseptic, inconjurat de o mare de oameni care incearca sa se ignore)… Negru, gri, bej, o multime de culori intunecate, de priviri ratacite sau incordate si, intr-un colt, un zambet colorat in galben. De aceasta data insa… acel suflet stingher se bucura de faptul ca priveste viata altfel… si nu il mai deranjeaza ca se simte si este privit diferit. Uneori in viata, contrastele se ating, iar sa fii diferit inseamna sa fii mai aproape.

Ma uit atent, zambesc din nou si, cu un mic gest aproape imperceptibil, ma scutur de toate impresiile sumbre care imi dau tarcoale (tensiunea si renuntarea, sub diferitele ei forme, pot fi molipsitoare). Imaginatia incepe din nou sa zburde, cu nelinistea si nepasarea acelei papusi din lemn trezite la viata. Totul este impresie… impresia este culoare, iar culoarea nu vine doar din exterior, ci si din suflet.

In fata mea nu se mai afla un grup amorf de oameni, raspanditi undeva intr-un spatiu, ci o panza provocatoare, pe care ma pot juca in voie… cu o pensula mare si pufoasa… stropita cu cele mai nastrusnice culori pe care ni le poate darui imaginatia. Ma simt liber sa plutesc, plonjand intr-o realitate mai profunda. Pensula alearga grabita, completand formele confuze cu nuante pline de viata si in cateva clipe, o multime de oameni in rosu, albastru, verde si galben imi zambesc din imaginea creata. Copiii par mai veseli, batranii, mai senini… iar indragostitii nu isi mai ascund emotiile sub valuri cenusii. De fapt… nu este doar o parere… ci realitatea prezentata sub o alta forma, atunci cand suntem pregatiti sa privim dincolo de aparente. Privind acolo, putem vedea ca fiecare din chipurile obosite pe care le intalnim deseori pe strada, sau in metrou, ascunde undeva, in adanc, speranta, dragoste… si un pic din nebunia tineretii. Ce schimbare… si totul a pornit de la refuzul de a accepta inacceptabilul… si de la un crampei de imaginatie plina de culoare.

In sufletul nostru, putem alege mereu culorile primaverii. Iar prin zambet, printr-o privire calda, putem colora realitatea, daruind din lumina pe care o purtam in inima. Totul porneste de la o prima impresie! Lumea are nevoie de o altfel de atitudine, de caldura si energie, de oameni ca noi!…