photo credit: Kimberly Robyn.

Vorbareata din fire, dornica de a fi om mare ” asa ca mami” , cream o serie de scenarii, insa primul gust simtit in urma marului era: “pe scena!”. Improvizam scene si microfoane fredonand libertatea simturilor mele, intinzand bratele exprimarii catre iubirea infinita pe care viata mi-o ofera nemasurat.
Acum simt sa redevin copil…etape ce sunt resimtite de mine, de tine, de noi…
photo credit: Alex Layzell

Mainile noastre se ating, redevenim oameni cuprinsi in armonia muzicii, a zborului de fluturi ce ne mangaie sufletele de fiecare data cand ii simtim si noi pe ei.Valsez viata in pasi de tango inramati in tabloul amintirilor pline de iubire, de euforie, de fericire sculptata de mine si doar de mine. Eu sunt sculptorul propriei meniri aflata inca pe taramul indoielii, deoarece gandesc, insa redevin copil si simt..vreau sa ma las purtata de simturi in detrimentul gandirii….simt ca vreau sa daruiesc universul meu – universului prin scena vietii conturata de cantec si joc, in care actorul nu sunt doar eu ci noi toti, noi care chemam soarele zambitor.

photo credit: tractorpirate

Vreau sa ofer soarele zambitor!
O simt, ma eliberez si visez visul realitatii!
Suflu din toti plamanii naiul sentimentelor rasarite din notele iubirii acordate in chitara ascultata adesea pentru a vibra impreuna cu vibratiile.
Intind bratele catre scena inconjurata de zambetele lor prin mine, prin filtrul mintii mele revarsat in filtrul mintii universului cuprins de procesul armoniei ce danseaza in sufletele mele, tale, voua pentru ca simtim si ne simtim unii pe altii viata ce ne-o daruim prin ceea ce simtim, prin muzica sufletului ce tresara acum de parca ar fi prima oara, de parca ar fi copil, de parca prezentul adulmeca trecutul prin gustul marului intrebator.

Tema pentru acasa: ” sa redevin eu!”

Am fost indragostita..am iubit..am trait intens fiecare clipa..am continuat indragostitul pe alt drum..inca sunt..cat mai e pana iubesc din nou? poate fi oricand..este oricand..povestea reancepe..fiecare poveste am trait-o pentru a o retrai impletirea trecutului cu viitorul, a viitorului cu prezentul inradacinat in trecut.
Ce fericita sunt! O fericire retraita in variante; variante colorate diferit, tocmai pentru a contura destinul meu intr-o maniera instinctuala plina de sunete de chitara, de ingerasi desenati in zapada contopiti in iubirea eterna, prima iubire; de aventuri Corrido Sangria si de amintiri pierdute in timp, dar criminale felinare aprinse de licoarea fara de care n-as fi fost o craiasa-n zare..
Inchid ochii pentru a-mi construi dorinta catre universul infinit si o traiesc in prezent, o simt, o ating, deja este a mea..este atat de frumos!
Viata e cadoul vesnic liber,vesnic doritor sa ne ofere totul, insa important este ce si cum vrem sa o traim..dar oare ne-o traim?
Ne descoperim pe noi si ne traim viata in acord cu convingerile si cu valorile noastre?
Stim cine suntem, ce ne dorim si ce ne face fericiti?
Acestea sunt intrebari la care fiecare dintre noi trebuie sa isi raspunda!
Eu sunt viata pe care doresc sa mi-o traiesc, eu decid fiecare clipa, fiecare succes, fiecare fior, fiecare persoana pe care vreau sa mi-o apropii sufletului meu, fiecare persoana indepartata, fiecare actiune intreprinsa..
Eu imi construiesc puzzelul vietii zilnic, adun piese noi pentru a ma aventura in noi cunostiinte menite sa ma invete viata, sa o simt, sa o gust, sa o traiesc.
Imi traiesc viata?
Da, atunci si numai atunci cand vreau eu. Au intervenit si inca intervin momente de gol, un gol inexplicabil in care ma las singura sa ma pierd, sa ma plictisesc, sa simt ca sunt lipita de aceste obiceiuri terestre, de aceste blocaje mentale create de altii prin educatie, de slabiciuni create singure ..dar aceste momente sunt inutile..dar totusi de ce apar?apar pentru ca eu le las sa ma patrunda, sa ma insele, sa ma minta..insa doar eu sunt cheia care poate incuia poarta golului in detrimentul portii plinului, doar eu pot inota oceanul vietii pentru a ajunge la malul implinirii, doar eu pot sa culeg fructele preferate pentru a le savura, doar eu imi pot scoate penita pentru repovestirea povestirii mele.
E minunat cand fiecare clipa mi se daruieste necontenit cu fiecare frunzulita cazuta voit, intrucat nimic nu este intamplator in viata!
E minunat cand traiesc oferind bucurii apropiatilor, nu numai mie, cand le imbratisez caldura sufleteasca, cand iubesc daruind iubire!
Sunt recunoscatoare pentru viata pe care o am, pentru iubirea primita din partea familiei pe care o iubesc enorm, pentru prieteniile cladite in timp si pentru cele intalnite intamplator dar deloc intamplator , pentru iubirea primita ce m-a facut si ma face fericita, pentru ca “nous devons vivre chaque moment”!

photo credit: inf3ktion

Pt mine ea este liniste, el este liniste, ceea ce simt eu prin ei este liniste, ceea ce simt eu prin mine este liniste, spirit, relaxare, energie, pace sufleteasca, armonie.

Linistea o regasesc in VIATA, in iubire, in tot ce ma inconjoara, dar mai ales in picioruse, ele simt mangaierea relaxanta a  nisipului marii, ele imi aleg drumul catre infinitul zambetelor, ele ma poarta in adancurile nesfarsite ale sufletelor pereche, isi incolacesc degetelele de ale mamei, ale iubitului, ale mirosului de vis ce ma poarta in amintirea amintirilor de altadata: balansoarul mamei ce ma leagana scufundata in bratele ei calde, inconjurate de flori de camp parfumate intens dupa picurii recenti asternuti in urma ploii de vara de la tara; aburii mamaligii facute de bunica de altadata ce se intalnesc in acelasi loc cu bunela..bunela cea sprintena, plina de energie si viata ce ma linsitea doar privind-o in timp ce ma privea.

Ea, bunela, mama mamei a ramas in sufletul meu vesnic prezenta. Ea imi daruia cafeaua vietii oricand, imi invaluia sufletul cu povesti pline de iubire si ma linistea in liniste..abia astept sa ne reaintalnim in vis!

Ma bucur ca pot asculta muzica vietii ori de cate ori vreau eu, ma bucur ca pot simti iubirea celor din jur, ma bucur ca imi pot regasi linistea linistitoare a sufletului meu, caci e in mine, si doar in mine…

Maine incepe o noua aventura pentru picioruse blonde!
Abia astept! 

Maria: Sunt incantata ca ai acceptat in sfarsit din partea “incotrocilor” o pereche de maini, de picioare..dar fatuk unde-i?? ca nu o vaz..mintea ta cumva umbla brambura?
Incotro: nu! Mintea mea este tot timpul conectata la a voastra!
Maria: dar eu vreau o fatucaaaa!
Incotro: Inchide ochii si ai sa o vezi!
Maria: Adica sa visez?
Incotro: Viseaza cat vrei!..nu te impiedica nimeni; tu esti propriul tau vis, poti face si deveni orice in aceasta frumoasa lume..nu trebuie decat sa crezi! sa crezi in tine si totul va veni de la sine!
Maria: Ce frumoasa eeee fatuca!! 
Iti multumesc INCOTRO!
Incotro: Nu, eu iti multumesc tie si tuturor “incotrocilor”care imi cladesc intotdeauna mii de zambete pe fatuca senina ce isi deschide sufletul la noi provocari menite sa izbucneasca in mii de imbratisari gratuite in aceasta LUME BUNA!

Pentru mine wichway e un way, e o stare de frenezie si euforie constanta, e o completare sufleteasca ce imi acopera neputinta prin putinta, frica prin curaj; totul devine caldura innabusita in cuvinte reusite negandite, dar rostite intr-un way magic ce ne face sa dansam liber catre aceasta viata colorata de noi, o viata in care noi suntem creionul ce traseaza linia unui nou inceput de fiecare data, unei noi dorinte, unui nou vis, unui nou joc in care cresti vazand cu ochii, in care iti lasi gandurile tinute prizoniere de-a lungul timpului sa zburde catre campiile inflorite si aromate in rasaritul viu al personalitatilor noastre ce se declanseaza intr-o explozie de artificii stralucitoare pe cerul deschiderilor deschise!

Prima experienta way ma intriga si ma chema catre acest drum al necunoasterii ce se incrutiseaza cu cel al cunoasterii..trebuia sa pasesc..si ..am pasit!..am descoperit o lume minunata ce s-a transformat intr-o perioada destul de scurta intr-o experienta vivace de lumini impartasite de aceste suflete minunate ce daruiesc de fiecare data un nou start de devoltare si pasiune in tot ceea ce intreprind.

Wichway exista pentru ca noi il hranim de fiecare data cu entuziasmul nostru, cu surasul nostru, cu binele din jurul nostru ce ne inconjoara de fiecare data cand suntem impreuna .

Aici ma ciocnesc de fiecare data cu o serie de cuvintele, care mai de care  :

 Incotro?

DEZVOLTARE PERSONALA

AUTOCUNOASTERE

Curaj                                    Armonie

Zambet                                Libertate                           Dualitate

Caldura                            Constrast                             Iubire
Culoare                                      Vise
 VIATA

ENERGIE(pozitiva   )

Multumesc tuturor!

Pastreaza-ti visele vii. Intelege ca pentru a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere in tine, viziune, munca, determinare si daruire. Aminteste-ti ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.

Gail Devers

photo credit: Florencetime

Visele sunt un fel de cutie psihologica in care ne adunam problemele emotionale cu care ne confruntam zi de zi.
Se spune ca exista 4 tipuri de vise:
•    Vise ce se adeveresc(prevestitoare)
•    Vise reale, traite cu intensitate
•    Vise ce se uita
•    Vise-cosmaruri
Eu pot spune ca le-am trait pe toate. Altcineva poate spune la fel. Insa felul cum le simtim si cum percepem aceste vise difera de la persoana la persoana.
De cele mai multe ori ador visele, insa sunt dati in care le urasc si dati in care simt nevoia sa fug de ele; cateodata simt teama, o teama ce imi strapunge sufletul si mintea transpunandu-mi toata actiunea imaginara atat de real incat simt nevoia sa ma indepartez de ele.
Si..dintr-o data ma trezesc in realitatea protectoare( cand ma aflu in pragul unui cosmar) sau realitatea nedorita(cand sunt prea euforica, intinsa pe pajistea libertatii inflorita de dorinte ascunse, indeplinite in fiecare secunda intens traita prin vis.
Visele prevestitoare ce se adeveresc fac parte din mine.
Intr-o seara am visat un baiat pe care nu il mai vazusem niciodata, insa in vis deja l-am fotografiat, iar a doua zi ii pastram poza in suflet.
Miraculos la o luna distanta de acest vis, el mi-a aparut in cale: ne-am cunoscut prin intermediul unei prietene si prima oara cand l-am vazut am ramas blocata, era identic cu cel din vis.
Nu voi uita niciodata sentimentul trait atunci!Deja ma simteam diferita, ma entuziasmam gandindu-ma ca pot visa si alte persoane, etc. Insa acesta a fost singurul de acest tip, unicul in care mi-am visat chiar sufletul-pereche.Si chiar cred in asta!
E minunat sa nu stii pe cineva si sa te indragostesti fara sa il vezi si apoi sa il vezi-“revezi” deja indragostita!
De atunci mi-am dorit foarte multe lucruri si gandindu-ma la ele le visez, ciudat sau nu, mi le si indeplinesc; insa doar atunci cand imi doresc cu adevarat sa le retraiesc.
Stiu ca revin involuntar la capitolul”iubire”, dar asta simt si asta ne inconjoara sufletele intr-un mod armonios si pozitiv declansand-ne zilnic vise formidabile!
Visez mii de vise si atunci cand mi le amintesc pe cele frumoase ma scufund intr-o euforie constanta ce declanseaza frumusetea visata in frumusetea numita viata.

Da. Eu. Visele. Viata. Aceste 4 cuvinte imi hranesc existenta intr-un mod miraculos. De ce? Pentru ca EU traiesc viata pe care vreau sa o am prin visele transpuse in realitate. Pentru ca Eu vreau sa spun Da la : Traiesc,  IUBESC si Visez pentru ca POT! Si oricine poate face asta.

VISATI!

“Partea cea mai nobila a ratiunii este impotriva furiei mele. Ea imi spune ca este lucru mai pretios sa ierti decat sa te razbuni”.

Wiliam Shakespeare

photo credit: Felipe Guerra

Sunt un mic omulet ce greseste, ce tinde catre perfectiunea iertarii.
Dar ce inseamna sa atingi perfectiunea iertarii?
Inseamna sa te ierti intai pe tine si sa lasi in urma trecutul, sa traiesti prezentul fara vina, sa alungi instinctul negru prin care simti ca faci puzzeluri cu nervii-nerezolvand nimic; sa parasesti insula pustie pentru o insula aglomerata de iubire, adunata pentru tine, pentru ganduri impartasite in scopul iertarii neclintite.
Nu te inchide in tine!! Nu tine supararea prizoniera in sufletul tau nelinistit! Deschide-te pentru a iesi din suferinta acumulata de tine sau de cel pe care il iubesti.
Da stiu. Adesea imi pun si eu intrebarile:
Dar de ce mi-a facut asta?
De ce mi-a inselat asteptarile?
De ce m-a dezamagit?
Atunci cand persoanele la care tinem cel mai mult ne dezamagesc, ne afundam intr.-o melancolie, intr-o angoasa totala sau partiala, poate chiar depresie.
Te simti nedreptatita, iar toata lumea ta se clatina, ca o cetate atacata de dusmani. Cum sa nu ai nici o reactie? Cum sa nu te inchizi, macar, fata de „agresor”?
De cele mai multe ori  ne creeam planuri de razbunare. O astfel de intruziune nu poate sa ramana asa; trebuie sa fac ceva!
De fapt nu vreau sa permit ca situatia sa se repete. Constat ca exista in mine si regretul ca aceasta situatie s-a produs. As vrea sa fie din nou ca inainte, si pentru a atinge acea armonie, as fi dispusa sa uit si sa iert. Dar nu pot chiar acum, trebuie sa las timpul sa imi stearga ranile!
Oare timpul vindeca? Sau doar eu pot face asta?
Sentimentul de indescriptibila usurare si fericire declansat din forul tau interior este sublim, insa numai in cazul in care alegi cu sinceritate sa ierti.
Suntem oameni, suntem diferiti, facem greseli, dar foarte important este sa invatam din acele greseli pentru a ne putea ierta aproapele.
De multe ori ne afundam in propriile noastre greseli, iar cand cel de langa noi comite o greseala asemanatoare, il acuzam in nestire exceland in cuvinte dureroase, mai tarziu regretate.
Nu constientizam greselile propriilor noastre actiuni asa de profund in comparatie cu cele traite-primite din partea altora.
Eu am trait dezamagirea de multe ori, ma asteptam ca ceilalti sa fie ca mine, sa aiba incredere in mine cum am eu in ei, sa comunice cu mine cum o fac eu cu ei, sa se destainuie in acelasi fel, sa fie devotati..dar oare de  ce nu se intampla asta?! Pentru ca suntem diferiti. Si de cele mai multe ori in asta consta farmecul vietii: suntem oameni diferiti ce gresim si invatam, prin iertare ne completam!
Am iertat nenumarat si de fiecare data sentimentul ma linistea; desi eu nu aveam nici o vina, ma afundam din ce in ce mai mult intr-o prapastie, nu mai eram om, nu mai iubeam viata si de fapt eu eram viata. Nu puteam sa alung lumina puternica ce imi invada intunericul intr-un razboi crunt, pe viata si pe moarte – rastignite in acea imaginatie deliranta provocata de sentimente negative.
Am decis sa pastrez lumina.
In concluzie cred ca trebuie sa mergem mai departe, trebuie sa eliminam blocajele emotionale ce ne impiedica sa vedem realitatea, frumosul, libertatea, iubirea..si toate astea le putem avea in continuare doar daca stim sa iertam.

Libertatea nu este numai ocazia de a face aşa cum doreşti; nu este numai ocazia de a alege dintre mai multe alternative. Libertatea este, înainte de toate, şansa de a formula toate alegerile disponibile, de a le discuta – şi apoi, ocazia de a alege.

C.W.Mills

De fapt ce e libertatea? E o stare de spirit sau o realitate obiectiva? Privim libertatea ca fiind aceea conjunctura in care putem face tot ce dorim, dar suntem liberi sa ne dorim, sa alegem ce ne dorim? Sunt multe cai, multe poteci, unele duc direct la destinatie -  alegerea fericita sau corecta – altele sunt drumuri inchise -  alegerea gresita sau slaba.

Fericirea sau nefericirea noastra sunt rezultatul direct al alegerii noastre liber exprimate, deci de noi depinde daca alegem binele sau raul!

Totusi, nici o invatatura traditionala nu indrazneste sa afirme ca o alegere corecta va conduce intotdeauna spre fericire, pentru ca exista intotdeauna rezultatul karmic al alegerilor trecute ce trebuie indurat, fara a mentiona rolul sansei in ereditate si in mediul inconjurator. Asadar, cauzalitatea si sansa limiteaza cateodata rezultatele alegerilor cuiva. Mai mult, nici o alegere nu poate fi in intregime libera, datorita factorilor genetici si a conditionarilor trecute, care sunt intotdeauna componente inseparabile.

Suntem oameni ce putem deveni pasari, insecte, orice pe lumea asta, pe acest pamant-suntem viata, o viata in care putem fi si face ce vrem. De ce? Pentru ca suntem liberi.
Noi suntem propriul nostru stapan, noi putem decide unde sa zburam si cand sa ne folosim aripile pentru a cuprinde intreg universul, in care facem ce vrem pentru ca PUTEM!
Pentru ca suntem liberi: in a ne exprima aceasta putere, aceasta forta interioara detinuta de fiecare dintre noi, in a ne alege ce flori sa mirosim, ce muzica sa ascultam, ce prieteni sa avem, ce sa papam…(aaa deja mi-a venit in minte dulceata de visine pentru care pot opta oricand vreau eu ); putem cladi visuri transformandu-le in realitate, putem „muta si muntii din loc”- noi suntem muntii, noi suntem mutarea pe care o facem, noi suntem insusirea pe care o atribuim fiecarei fiinte, fiecarui lucru; noi suntem vizionarii vietii incununate de implinire, armonie, fericire, iubire, toata starea de bine ce ne mentine pe linia de plutire!

Ieri am plantat un copacel.
Intre primele flori rasarite si primele ciripituri de pasarele asezate comod pentru prima oara pe crengile acestui copacel, zaresc doi copii pierduti in jocurile copilariei , un baietel si o fetita pierduti in aroma florilor de primavara ce ii inveleste intr-o patura curgatoare, incat se pierd in tainele timpului demult trecut.
Dintr-o data nu-i mai vad! Oare unde sunt?
Aaaa…uite-i!..sub crengile lungi ale ex-ului copacel, acum devenit deja adolescent pregatit sa imprumute ramurile sale tanarului “sculptor”, doritor de noi acrobatii in fata prezentei feminine ce asteapta nerabdatoare surpiza:

Un cerculet simbolic de copacel
Tine prizonier un degetel.
Primit in dar, din iubire
Pentru o amintire.

Te iubesc, ii spune..
Doua cuvinte nebune,construite de lume..
De ce mi le spui?ii spune..
Noi doi, nu suntem lume!

Suntem eu si tu, suntem noi.
Nu te teme! ii spune,
Vino cu mine in lume!
In lumea noastra de vise,

Sub copacel, raman aprinse…

Ieri copiii deveneau adolescenţi sub ramurile lui verzi ocrotindu-i la primul sărut; azi se joaca cu ramurile lui  pentru a forma inele eterne de iubire,  maine se vor relaxa pur şi simplu şi vor trăi în amintiri povestite şi repovestite, pentru alţi copii născuţi din acest arbore al vieţii.

IUBIREA ESTE VIATA! este un arbore, o floare, un fluture, este in noi, oamenii, este ceea ce ne face pe noi sa ne simtim oameni; e ca vantul, desi nu il vezi il simti; este despărţirea de noi, pentru a locui în inima celui sau a celei de lânga noi,  este un drum pe care toti dintre noi pasim, este o calatorie fara sfarsit, plina de zambete!

„Viata fara dragoste este ca si copacul fara flori sau fructe” – Khalil Gibran

„Iubirea iti acorda libertatea de care ai nevoie si te ajuta sa fii tu insuti” – Osho

„Iubirea nu este o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al constiintei tale” – Osho