Imi este destul de greu sa aleg primele 3 lucruri pentru care sunt recunoscator in 2009, mai ales pentru ca am invatat ca actiunea este o sursa importanta de success si sunt in primul rand recunoscator pentru fiecare actiune pe care am facut-o de-a lungul anului.

Sunt recunoscator atat pentru actiunile care au avut finalitatea asteptata sau dorita de mine, dar si pentru cele a caror rezultat a fost diferit de cel asteptat de mine.

Mai ales pentru cele din urma sunt recunoscator, pentru ca ele m-au facut sa traiesc viata din plin si sa invat lucururi noi.

Cele 3 lucruri pentru care sunt recunoscator in 2009:

1. Dezvoltarea mea personala prin participarea la Whichway si prin cele doua traininguri de la Synergy

2. Reconectarea cu vechi prieteni si crearea unora noi. Le multumesc lor ca imi acorda prietenia si increderea.

3. Descoperirea unui sentiment minunat de implinire atunci cand am descoperit ca am facut tot ceea ce puteam eu face intr-o situatie de viata si iubire.

Aceeasi problema o am cu alegerea lucrurilor pe care vreau sa le fac in 2010, pentru ca sunt foarte multe lucrurile pe care le doresc, numai ca sunt convins ca viata poate sa imi arate lucruri la fel de minunate pe care acuma nici nu mi le pot imagina.

Cele 3 lucruri pe care mi le doresc in 2010:

1. Conectarea intre minte si suflet care vine impreuna cu deschiderea mea si intelegerea mai profunda a lumii din jur.

2. Sa continui evolutia mea personala pana la nivelul la care voi avea capacitatea de a oferi impulsul evolutiei celor din jurul meu.

3. O comunicare mai buna cu fratele meu si familia mea

Provocarea mea este ca pana la urmatoarea intalnire sa imi definitivez obiectivele pe termen scurt si mediu in cele 13 domenii de viata pe care le-am ales sa le setez niste puncte de reper.

Eram intr-o discutie in contradictoriu in timpul careia am inceput sa imi analizez comportamentul.

Atunci am realizat ca nu il ascultam pe celalalt, ci eram doar concentrat pe a gandi urmatorul argument sau a-l combate pe al interlocutorului.

Si am inceput periodic sa ma observ in timpul conversatiilor si asta m-a facut sa realizez ca daca incepi sa asculti cu adevarat ce spune celalalt, atunci am un castig imens.

Astfel pe de o parte, remarc in fiecare zi lucruri interesante despre cei din jurul meu: unii au un comportament care ii fac sa se fereasca de probleme, altii au un comportament care ii fac sa se indrepte catre solutii.

Pe de alta parte, de foarte multe ori tocmai cei cu care vorbesc sunt sursa rezolvarii unor probleme pe care eu incerc de multe vreme sa le dau de cap.

Si cum am descoperit asta? Simplu, am inceput sa ascult vorbele lor mai cu atentie.
Si la un moment dat, o idee, un cuvant, o actiune m-a facut sa realizez ca aplica acel lucru propriilor mele situatii.

Si asta daca ma refer la probleme.
Partea mai interesanta, vine cand este vorba de oportunitati, de evolutie.

Am inceput sa invat mai mult din interactiunea cu ceilalti. Sa invat sa iau de la fiecare ce are mai bun, sa trec prin propriul filtru de gandire si sa il asimilez propriilor mele valori.

Pentru ca asta este cel mai important, sa fiu constient in aceasta comunicare, ca tot ceea ce aud, vad si observ sunt trecute prin propriul meu filtru de gandire.

Si am inceput sa imi pun in mod constant urmatoarele intrebari:
Ce pot eu sa invat din aceasta interactiune?
Ce poate persoana celalalta sa invete din aceasta interactiune?
Cum fac sa potentez interactiunea si comunicarea?

Provocarea mea este sa ascult mai mult decat vorbesc!

Imi amintesc si acuma cu umor de noptile in care mama ma astepta pe holul apartamentului sau in curtea casei la bunici cand venem noapte din oras sau mai bine spus dimineata.
Imi aduc aminte aceste momente si zambesc acum cand am incep sa inteleg grija pe care un parinte o poarta copilului lui, cand inteleg destul de bine faptul ca intentiile fiecarui parinte este sa isi protejeze si sa isi creasca in cel mai bun mod posibil copiii.

Ii inteleg pe parintii mei cand faceau si fac eforturi pentru mine si pentru fratele meu in toate domeniile si noi le-am resimtit si le resimtim foarte putin. Dar stiu ca ei sunt dispusi sa sacrifice orice pentru noi. Este minunat acest sentiment cand stiu ca oricand pot sa ma bazez si sa vorbesc cu parintii mei.

photo credit: fabola

Chiar in ultima perioada vorbeam cu o amica ce mi-a spus ca parintii sunt cei la care mergi atunci cand ai pierdut ancorele si ai nevoie de un punct nou de sprijin ca sa reconstruiesti. Am simtit acest lucru atat de adevarat incat am avut un impuls de a-i suna si de a le spune ca stiu tot ceea ce fac pentru mine, pentru noi si ca apreciez foarte mult asta. Regret si acuma ca am lasat sa treaca acel moment fara sa duc la indeplinire acel gand. Insa ma bucur ca facusem déjà acest lucru cu cateva saptamani in urma ☺

M-am simtit extraordinar cand stiu ca tatal meu mi-a spus ceva extraordinar si anume ca singurul responsabil pentru fericirea mea sunt eu si ca ma sustine in tot ceea ce doresc sa fac.
M-am simtit extraordinar cand mama mea mi-a spus ca ea se bucura de orice decizie pe care o iau atata timp cat sunt eu fericit.
Si m-am simtit extraordinar cand am vorbit deschis cu ei, asa cum am evitat de multa vreme sa o fac si m-au ascultat, m-au inteles si mi-au spus ca ma sustin.

Si sunt fericit ca am avut ocazia sa le spun ca sunt o familie minunata, ca sunt mandru de felul in care m-au crescut, ca apreciez toate eforturile pe care le-au facut si ca ei sunt un model pentru familia pe care doresc sa o intemeiez si eu, ca vreau ca in familia mea sa existe aceeasi intelegere si acelasi respect si aceeasi caldura ca cea care exista intre ei dupa atata vreme si dupa atatea evenimente, bucurii si necazuri pe care le-au trecut impreuna.

Ei sunt pentru mine un exemplu despre cum parintii lupta pentru copii lor, despre cum ii educa si despre cum ii iubesc, despre armonie si intelegere.
Ei sunt un exemplu despre cum se intemeiaza o familie, despre cum se lupta pentru a o pastra, despre sacrificiile necesare pentru consolidarea familiei, despre iubirea copiilor.
Am mostenit de la fiecare dintre ei cate ceva, de la mama mea, pasiunea pentru logica, pentru matematica, iar de la tatal meu pasiunea pentru literatura. Fiecare dintre ei a avut un rol important in formarea mea, in eul care sunt astazi, in capacitatea mea de evolutie.

Le sunt recunoscator pentru asta, profund si adanc!
Ii iubesc foarte tare, ii respect si sunt mandru ca sunt parintii mei si ma simt special pentru ca sunt copilul lor!

photo credit: Theske Slijkerman

Am fost descris la un moment dat ca o persoana care ia decizii rapid. Analizandu-mi propriul proces de luare a deciziilor am ajuns la concluzia ca in marea majoritate a cazurilor, ma ghidez dupa urmatorul principiu:

iau decizia bazat pe ceea ce simt si aplic sau rafinez apoi trecand totul prin filtrul gandirii

Asta este probabil cauza pentru care pot lua decizii rapid.
Mintea si subconstientul meu lucreaza pentru mine, lucreaza pentru fericirea mea si stiu si simt ca ma pot baza pe aceste doua componente. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa le ofer rational informatia de care au nevoie pentru a putea procesa. Cum fac asta? Foarte usor: sunt atent la mediul si persoanele cu care interactionez, fara a ma focusa anume pe anumite detalii sau pe privirea de ansamblu.

Este de ajuns sa privesc, sa ascult, sa interactionez si gandirea mea (atat constienta cat si inconstienta) va alege singura din toata multitudinea de informatii pe cele care sunt relevante pentru ea.
Sunt detalii care de multe ori scapa ochiului, dar pe care subconstientul le proceseaza si le aduce in constient sub forma intuitiei.

Am decoperit recent ca multe persoana asociaza intuitia cu detectarea unor evenimente negative ca niste semnale de alarma. Ei bine am descoperit ca intuitia sau simtirea se refera si la evenimente/trairi pozitive.  De exemplu, stiu de multe ori ca va fi o zi superba atunci cand ma trezesc. Si chiar asa se si intampla, bazat pe acest sentiment, deciziile pe care le iau pe tot parcursul zilei il sustin si il potenteaza, il determina si sunt determinate de el, ca intr-un joc in oglinda.

photo credit: knallaerbse

Insotesc acest proces de luare a unei decizii bazat pe intuitie si empatie, de un proces de gandire proiectiv. De obicei, incerc sa imi imaginez care sunt influentele deciziei pe care o iau in urmatorul minut, in urmatoarea ora, peste 1 zi si peste 1 luna.  De cateva luni am inceput sa invat un nou procedeu care presupune sa ma imaginez pe mine peste o anumite perioada dupa ce am luat si aplicat o anumite decizie. Sa traiesc ca si cum deja am aplicat decizia pentru 1 zi.
Din punctul meu de vedere, luarea unei decizii este partea usoara, instinctuala, emotiva, subiectiva.

Orice decizie este personala.

Dupa partea de luare a deciziei, urmeaza partea de aplicare acolo unde ratiunea joaca un rol mult mai important: acelea de a o sustine si de a asigura motorul vointei. Traseul urmat de mine este:

• decid ceea ce vreau sa fac intuitiv
• proiectez transformarile ce vor urma dupa luarea deciziei
• ma automotivez rational in aplicarea ei

Partea de proiectare are un rol mai important decat pura vizualizare a consecintelor, are rolul de a asigura o parte din fundamentul motivarii. Eu descopar ce se va intampla si astfel imi potentez rezultatele si asteptarile.

Pentru mine este important ca in cadrul deciziilor sa ma intreb:

• Am luat aceasta decizie doar pentru a mentine o stare de confort?
• Actionez in concordanta cu principiile si valorile mele? Actionez cu adevarat asa cum simt?
• Aleg intotdeauna ceea ce vreau sa fiu?

Am invatat ca adevarul este relativ si depinde foarte mult de perspectiva si de orientare. Ceea ce pentru mine inseamna dreptate, justete, valori absolute, libertate, fericire, pentru altcineva poate sa capete o cu totul si cu totul alta semnificatie.
Este in natura umana, sa ne definim propriile adevarului. Pentru ca cel mai important este faptul ca adevarul este subiectiv.

photo credit: Jinto!
Da, repet: ADEVARUL ESTE SUBIECTIV!
Este subiectiv asa cum toata viata imi este subiectiva si doar acceptand acest lucru, pot cu adevarat sa fiu obiectiv. Doar acceptand subiectivitatea adevarului, pot cu adevarat sa vad, sa imaginez si, cel mai important, sa inteleg perspectivele celorlalti.
Pentru mine viata este o provocare continua dintr-o multitudine de perspective. Ma provoc personal sa fac diverse lucruri pe care de multe ori le pot considera mai putin eficiente atunci  trecute prin filtrul prezent de gandire. Insa mai tarziu stiu ca ele pun bazele unui process de evolutie. Provocarea inseamna evolutie, pentru ca fara a iesi din starea de confort, fara schimbare (tema despre care am mai scris) evolutia este inexistenta sau imposibila.
Eu, ca fiecare dintre noi, intampin de multe ori in planul personal, rezistenta la schimbari. Si este un lucru bun, cateodata drumul pe care mergi are nevoie de tarie, de rezistenta, dar cateodata trebuie sa o dai deoparte, pentru ca unul dintre adevarurile pe care le intalnesc este ca : “Daca fac acelasi lucru, obtin acelasi rezultat”.

Interpretarea pe care o dau eu acestui dicton, este urmatoarea: trebuie sa incerc pana cand reusesc sa obtin un lucru, dar aplicand la fiecare incercare metode, instrumente, abordari diferite. Aplicarea aceluiasi tip de abordare sau de metoda, va conduce inevitabil la acelasi rezultat.
Intorcandu-ma la titlu si la asemanarea cu titlul cartii lui Preda, viata poate fi privita ca o prada, dar in modul pozitiv. Viata este o prada din punct de vedere al provocarilor si inteleg foarte bine ca drumul catre prada este la fel de important ca si prada insasi
La fel de bine vad si ca exista o multitudine de drumuri care ma pot duce la acelasi rezultat, si cred (un principiu provenit din NLP) ca “oamenii iau intotdeauna cea mai buna decizie posibila”. Comparand acest principiu cu faptul ca adevarul este subiectiv, as putea spune ca oamenii aleg intotdeauna adevarul care rezoneaza cel mai bine cu ei.

photo credit: the|G|™

Accept sau schimb? Consider ca aceasta este de fapt intrebare de baza la care incerc sa imi raspund in fiecare situatie sau referitor la fiecare afirmatie. Este o provocare , pentru ca impulsul pe care il simt este initial de a incerca sa modific perspectiva celuilalt. Si uneori este bine, uneori este mai putin bine. De aceea raspunsul la aceasta intrebare este dependent de vizualizarea unui fapt de viata ca pe un dat sau ca pe o provocare de schimbare.

Se intampla destul de frecvent sa dau un feedback si sa primesc de la persoana caruia ii accord acest feedback un raspuns de forma: adevarul este diferit de ceea ce relatezi tu sau intamplarea aceea s-a petrecut altfel sau alte moduri prin care incearca sa justifice sau sa imi schimbe propria mea perceptie. Eu stiu ca inainte de a acorda un feedback incerc sa cunosc foarte bine detaliile acelei situatii. Si atunci cand acord un feedback, imi exprim o parere subiectiva. Mi-a fost destul de greu sa accept aceasta perspectiva asupra adevarului, dar am descoperit ca este mai constructiv sa rezisti impulsului initial de a-l corecta pe celalalt in cadrul unei comunicatii.  Secretul consta in ascultare si acceptare.
Perspectiva pe care o accept este ca viata este o prada, un adevar subiectiv, o provocare la schimbare, un salt inainte.
Doua intrebari sunt fundamentale pentru mine:
-    Accept subiectivitatea adevarului?
-    Ma provoc suficient ca schimbarile pe care le fac sa fie durabile?

Nu ne-am adaptat la mediu, ci am incercat sa adaptam mediul la noi!

O iluzie gresita si o lipsa de incredere in propriile noastre forte de adaptabilitate a dus omenirea pe aceasta cale.
Schimbarea acestei directii, porneste de la fiecare individ in parte.

Responsabilitatea sociala este individuala.

Este foarte usor sa facem un gest care sa ajute natura, care sa ne ajute pe noi.
Sincer, sunt convins ca foarte multi (inclusiv eu) nu inteleg foarte exact termenul de responsabilitate sociala. Nu am incercat sa il inteleg pana acum, si imi dau seama ca multi dintre oamenii pe care ii intalnesc nu il inteleg cu adevarat.

Consider ca sunt doua directii majore:
1. Mediul
2. Oamenii din jur
Insa fiecare poat sa simta ce inseamna el.

Pentru ca este vechi si este legat de mostenirea pe care o avem din momentul in care am inceput sa populam Terra. O mostenire care ne leaga de mediul inconjurator, care ne-a creat in mintile noastre mecanismele necesare pentru a intelege ce este bine si ce este rau pentru natura.

Un exemplu: este relaxant mirosul de iarba proaspata, nepoluata, curata. Relaxarea aceasta actioneaza ca un declansator, care ne transmite un semnal foarte clar: atunci cand avem grija de mediu, el ne transmite sentimente.

photo credit: Pink Sherbet Photography

Suntem fiinte sociale, fiinte care interactioneaza continuu cu mediul in care traiesc. Si suntem ceea ce ne dorim sa fim.

Este legat intr-un fel de ceea ce ne alegem sa fim, cum vrem sa traim, cum ne dorim sa ne integram in natura si despre ceea ce incercam sa facem impreuna cu ceilalti semeni. Este un foarte bun exercitiu de vointa si organizare.

Este usor astazi sa nu fi responsabil. Reclamele, companiile, banii, politicienii toti te “invata” ca responsabilitatea sociala este o vorba, un cuvant pe care il spui “sa dai bine”, fara sa ii intelegi semnificatia.
Din aceasta cauza a devenit atat de perisabil, atat de raspandit, insa de cele mai multe ori este lipsit de un element esential: ACTIUNEA!

NU ai nevoie de planuri marete, de actiuni cu mii de oameni, de masini, de bani, de sprijin guvernamental, de suportul prietenilor ca sa poti actiona.

Poti sa o faci singur si daca esti cu adevarat implicat trebuie sa incepi acum.

Poti porni singur, fara a astepta semnalele celorlalti.

Responsabilitatea sociala incepe cu mine, incepe cu tine, incepe cu fiecare dintre noi. Imagineaza-ti lumea in care responsabilitatea sociala este inteleasa si aplicata de fiecare in parte ori de cate ori are ocazia, in orice mijloc de transport in comun, in care casa, in orice gradina, in orice comunitate.

Vrei sa te implicit social? Vrei sa ajuti natura? Vrei sa iti ajuti semenii? Vrei sa te bucuri de sentimental altruist? De cateva momente de placere pe care ti le ofera apartenenta la o comunitate responsabila?

INCEPE ACUM!

Oamenii care genereaza schimbari sunt cei care ies din tiparele obisnuite si se indreapta de cele mai multe ori catre o noua alegere, o noua explorare sau un nou avant.
Energia care ne leaga pe toti de aceasta schimbare provine din generatii de rezistenta, ce au cladit fundatia necesara acestei schimbari.

Imagineaza-ti oamenii din jur ca fiind bucatelele ce compun dinamic un corp.  Fiecare dintre ei genereaza o forta de rezistenta care ajuta la mentinerea legaturilor grupului.
Persoanele aflate in staturile superioare sunt insa impinse de aceste energii tot mai mult, alimentate sa creasca, sa doreasca, sa se cunoasca si sa se exprime.
Ei vor fi cei care anima corpul si care fac posibila evolutia acestuia catre o noua forma, catre un nou continut, catre noi energii.

Ca un set de energii care evolueaza din straturile inferioare catre cele superioare, propulseaza motorul unei schimbari continue, unei exploarari constante a unui univers posibil, devenit probabil.

Universul cu toate alegerile posibile, este nemarginit, infinit si ramificat asemenea unui arbore.
Atat timp cat urmezi drumul prestabilit, fara a schimba ramurile, esti un fluid care stie de unde a plecat si crede ca isi doreste locul unde vrea sa ajunga. Se lasa purtat pe un canal creat de societate, de grupul de prieteni, de toate cutumele intalnite in drumul de formare al fiintei sale.
In momentul in care ajungi sa iti constientizezi drumul, incepi sa vezi calea, atunci incepe cu adevarat un proces de schimbare a alternativelor.
Scopul este simplitatea cu care putem sa trecem pe o ramura pe alta, de la un nivel la altul.

Natura este cel mai frumos exemplu de schimbare, in fiecare zi, in fiecare colt, in fiecare fiinta. Nu exista doua generatii similare cum nu exista doua zile identice sau doua picaturi de apa.

Forma pura a schimbarii, haosul este substanta creativa care asigura tot timpul energia si materia unui nou inceput. Haosul nu inseamna anarhie si nici neant, inseamna o stare de libertate pura, fara constrangeri.

Punctul critic, in care incepe schimbarea este de obicei dur, rapid si determinat de constientizarea limitei nivelului prezent.

Te trezesti deodata intr-un val, simti o energie si o vitalitate extraordinare, zambesti si descoperi verdele naturii, gustul ceaiului si parfum ploii.
Orice provocare devine o certitudine, stii foarte bine ce se va intampla, cand si cum.

Ti se ridica 1000 de intrebari, dar nu mai cauti raspunsul lor in lucrurile din jur, ci stii ca este in tine si esti sigur ca raspunsul lor poate fi va veni in momentul in care este cel mai necesar.
Schimbarea inseamna evolutie!
Pasii catre o schimbare sunt simpli, sunt unici pentru fiecare si incep cu un singur lucru simplu: acceptarea.

Acceptarea ne permite sa ne detasam de tot ce ne leaga, sa acceptam, ca un drum s-a inchis, o relatie s-a incheiat, ca o cale a fost deja cunoscuta, ca niste cunostinte nu mai ne sunt necesare.
Tot acceptarea ne permite sa ne deschidem orizonturile, sa invatam si sa constientizam.

Schimbarea este naturala.

Natura ne invata in fiecare zi cum sa ne schimbam, cum sa evoluam, cum sa traim.

Schimbarea sunt eu. Pentru ca eu duc cu mine toate instrumentele si toate cunostintele de care am nevoie.

Schimbarea inseamna alegere. Alegi sa alergi, sa inoti, sa vorbesti, sa iti faci prieteni noi, sa visezi, sa traiesti, sa zbori, sa vorbesti, sa razi, sa zambesti. Stii ca poti face totul si depinde doar te tine pe care cale o vei alege.

Schimbarea vine zambind!