Anca Iorgulescu

anca. In general, nu-mi place sa prezint lucrurile pentru ca asta presupune categorisire si ma indepartez de introduceri in grupuri si patrate; cred in Dumnezeu, in bine, in oameni, in iubire si fericire terestre, cred ca avem in noi infinitul si ca alegem, uneori, sa ne refuzam deschiderea catre el, cred ca ne recunoastem din vieti consecutive si ca ar trebui sa avem putina disponibilitate de a iesi din “eu” si a-i imbratisa pe cei care se odihnesc pe peretii interior ai trupului nostru. Cred teribil ca totul se regaseste in acelasi punct si ca putem sa concepem totul daca ne dam voie.

In 2007, spuneam anca spunand “pepene galben iasomie mare iarna din copilarie cu zapada multa si mos craciun prieteni prietenii aripile mele culori amelie muzica frantuzeasca creveti nonparfumuri dar mirosuri coate de iasomie ochi carliontati nisipos starea mea de anca india viata lumea ploile de vara si ploile de noiembrie cand stai in pat la cinci dupa-amiaza si e intuneric lampile cu abajur sferele florile presate migdalele nuca increata curcubeul apa sirenele mirosul de pepene proaspat taiat intalnit iarna la un colt de strada mirosul parului tau degetele arcuite si genunchii imbracati in piele care miroase a ciocolata diminetile de mai plimbate prin parcuri noptile dormite pe plaja sau pe banci baloanele de sapun oamenii oamenii curati chitara mea tacerea de sub unghiile lui sa-i numesc pe oameni asa cum sunt ei in mine mirosul de lucerna campul de maci plouat de ploi de mai ziare calcate in picioare pictate pat alb somn somnoros baldachin alb ciresele amare strazi cu piatra cubica fantanile arteziene cu apa curate baloane parchetul gri sters de pasi si de varfuri de balerine placi de gramofon fotografia nonculoare rochiile albe ele chele ei cartiontati sculptura banca din mijlocul marii pe care ne inclinam aminul meu amina punct parfumul gutuii laptele praf lipit de cerul gurii merele coapte din acel septembrie refuz sa inteleg ca exista un scop pentru razboaie ma doresc apolitica”