Temei simţit, nu raţionat!

Întâmplare? Coincidenţă? Încredere? A fost dorinţă. Şi a fost de ajuns. A fost şi teamă. Aşa a început.

Mi-am dorit prieteni, deschidere, priviri calde. Am crescut eu, cât şi ceilalţi, dar şi NOI, echipa. Prin experienţe trăite şi împărtăşite.
Ce aş face dacă nu mi-ar fi frică? Ce aş face dacă aş renunţa la întrebări pentru a încerca să aflu răspunsuri prin ei, prin oameni? Aceste două sintagme le adună proiectul. Am învăţat să renunţ la a mai adăuga de fiecare dată “pentru mine; în concepţia mea etc.”, expresii care să accentueze şi mai mult nota persoanlă a articolelor. De ce aş mai face asta dacă oricum asta e esenţa proiectului, să scriu în primul rând pentru mine, iar apoi pentru voi, cei care mă citiţi?

Răspunsul meu la întrebarea de astă săptămână nu este unic, ci un cumul. Un drum aleg să fie Whichway în viaţa mea. O potecă, o etapă pe care să o traversez alături de oameni frumoşi şi plini, pe a cărei drum să mai pot afla câte o frântură din mine, din viaţă, din cei din jur. Fărâmă cu fărâmă. O pată de culoare, de linişte, de interiorizare şi problematizare, de conştientizare. Mi-a zburat gândul la o poezie a lui Octavian Paler pe care o îndrăgesc foarte mult, parte din răspunsul alegerilor mele e găsit acolo:

Lecţie inutilă de logică

Octavian Paler

“Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?”

Întrebarea nu mai e antonimul răspunsului, ea devine complicele cel mai aprig, apt să îmi susţină cu dârzenie propria-mi sensibilitate. Un abandon al raţiunii şi o îmbrăţişare a simţirii.
Aleg să fiu eu, neîncorsetată, spontană. Aleg să fiu. Aleg să gust viaţa.  Aleg o scriitură sinceră. Pentru mine şi pentru ceilalţi. Pentru devenirea noastră. Fiecare articol, o piesă de puzzle întregind un om.