“Imi place sa cred ca mi-am pastrat sufletul tanar…”, “ Ma bucur ca un copil…”,“ Am momente cand nu tin supararea, ca un copil…”, “ Imi place jocul si joaca…”.
Toate acestea sunt vorbe. Auzite poate prea des, pentru unii devin clisee.
Pentru altii, poate mai inseamna ceva. Continue reading “In cautarea copilului launtric…”
Sigur că numai cineva care e prins în gândurile sale se poate gândi la a trăi în prezent. “Să trăim acum! acum! să nu lăsăm momentul prezent să ne scape! Puterea prezentului!!!” Un om care ştie natura realităţii înţelege că nu există decât prezentul şi nu ai cum să eviţi să trăieşti în prezent.
Dar, eu făcând parte din prima categorie de oameni, constat că de cele mai multe ori nu sunt acolo unde sunt, ci mă pierd în gânduri, îngrijorări, fac planuri şi rulez scenarii în capul meu, mă cert cu diverşi oameni în gând, ţin teorii sau încerc să rezolv probleme existenţiale.
Continue reading “Ce mă scoate din “prezent”?”
Povestea vorbei a inceput cu “a fost odata”. Si pentru ca e magica, expresiva si chiar alegorica, ea continua sa se mai scrie sub ochii nostri. Isi trage esentele dintr-o putere creatoare si astfel poate face lucrurile posibile.
Ideea mea a venit de la o vorba ce si-a refuzat statutul si a devenit Logos. Continue reading “Povestea vorbei”
“Clipa opreste-te…”
Continue reading “Km 0: Eu vs. eu si despre bucurie”
Cum fac să mă conectez la această resursă interioară nelimitată – intuiţia mea? Cum accesez puterea de a ştii ce să fac şi cum să trăiesc în acord cu ceea ce sunt în interior, ştiind sigur că nu voi avea un efect opus în lume prin acţiunile mele? Cum pot să fiu deschis către călăuzirea divină, reprezentată de diferite forţe sau entităţi, pe care ni le semnalează psychicii, consilierii, coachi-i şi învăţătorii spirituali?
Am ajuns deja la concluzia că nu caut să fiu convins de către nimeni şi nu vreau să fiu un credincios, un om care crede în ceva fără a fi conectat cu realitatea. Vreau să experimentez, să cunosc, să simt, dar nici atunci când voi experimenta nu vreau să cred, şi nu vreau nici să mă îndoiesc. Vreau să las mintea să se ocupe de scris, de explicat şi de catalogat, iar partea ne-mentală să se ocupe cu trăirea. Viaţa se trăieşte cu simţurile, nu cu mintea.
Continue reading “Cum mă conectez la puterea mea intuitivă”
Dacă m-aş asculta … probabil m-aş auzi. Dar problema nu e că nu mă aud, ci că nu mă ascult 
Pentru că, dacă m-aş asculta aş reuşi să-mi amintesc faptul că mi-am propus acum ceva timp să fiu o persoană senină. Si eram mai senină şi păşeam mai uşor şi vedeam vântul şi ascultam ploaia şi zâmbeam norilor şi acceptam gâdilatul soarelui, chicotind de bucurie
Acum îmi dau seama cât de fain era … aproape am uitat!
Întotdeauna am fost preocupat de ideea că am de lucrat la atitudinea mea faţă de oamenii agresivi, faţă de care niciodată nu am ştiut cum să mă comport. În şcoala generală, tot ce conta era cine era cel mai tare la bătaie. A fi “tare” se subînţelegea că înseamnă acest lucru. Deşi chiar şi atunci aveam mai multe preocupări interesante, citeam, ştiam limbi străine, totuşi aş fi dat orice ca să fiu cel mai tare din clasă. Nu cred că am scăpat de această problemă până când nu am intrat la liceu, unde bătaia era cu totul inexistentă şi unde am văzut că poţi să respiri şi să te afirmi ca om chiar dacă nu poţi să te baţi şi că nimeni nu va veni să te ia de gât pentru că nu-i place faţa ta.
Continue reading “Cum mă descurc cu oamenii agresivi?”
De când am descoperit dezvoltarea personală şi faptul că există o serie de tehnici şi metode foarte eficiente despre care majoritatea oamenilor nu ştiu nimic, am încercat mereu să împac dorinţa mea de a transmite şi altoa ceea ce descopeream fără să trezesc o reacţie negativă din partea celorlalţi.
Am descoperit cu surprindere că
